Cristian Bădiliță, tânăr, săracu’, în loc să se îmbolnăvească de boala nobilă a părintelui Dumitru Stăniloae sau, în zilele noastre, a lui Ioan I. Ică jr.,  aceea de a da în limba română traduceri largi, tomuri mari, grele de teologie sau de a scrie, comenta, recenza ce vrea mușchiul lui pe sute de pagini s-a îmbolnăvit de sinuzita de care suferă d-l Andrei Pleșu, aceea în care marea știință…pe pagini puține și simple se scrie.

Într-un articol semnal FM (pus în linc), a viitoarei lui noi cărți, face o apologie a scurtului, a insignifiantului…pe premisa că oricine poate să scrie haikuri de geniu. Cu regret viu, detașat, îl anunțăm, ca din partea publicului cititor, că nu oricine știe să facă cărți mici…le și face de geniu, ci, că tot ăia de geniu…le fac, când vor, mici, când vor…late…

Pentru adnotări, adăugiri, corecturi, apelați la d-l Marius Cruceru, prietenul dv. și al meu, d-le Cristian Bădiliță…pentru că nici nu știți ce pierdeți! Din partea mea însă, vă rog să scrieți multe tomuri de teologie…ca Aura Christi literatură…Și apoi ne vom întreba dacă e sau nu e de…geniu. Poate să fie…ceva de genu’…

Did you like this? Share it: