Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Memorii întrerupte

Ochii lui prea pătrunzători…alături de tremurul mâinilor și de vocea caldă…și ochii mei avizi de sufletul lui. Fiecare amintire e o amintirea plină…chiar dacă, parcă, nu mai îmi aduc nimic aminte. Nimic serios. Unde s-a dus toată această memorie? Însă ceva e cert: sunt liniștit cu tot ce-am uitat și, smerit, cu tot ceea ce îmi aduc aminte. Îl port în mine. Îl duc mai departe. Și, pe fiecare zi, văd delicatețea acestei purtări a Părintelui tău.

*

Multe caiete, pagini scrise de către mine. Însemnări peste însemnări. Toate m-au limpezit. Toate dramele și bucuriile și-au adus aportul lor. Mă uitam astăzi la zăpada din jur…și îmi dădeam seama că zăpada e și ea o…uitare. O uitare care îți face bine. Iar frigul e o regenerare a plămânilor. Frigul rece…

*

Mă încearcă, de multe ori, un dezgust vizavi de oamenii care nu știu să fie recunoscători. Care nu percep bucuria ce le-o faci intrând în viața lor. De ce atâta ingratitudine?!…

*

Uneori nu mai vreau să scriu…ci vreau să tac. Și tăcerea e o vorbire…Și rugăciunea e o tăcere…În cea mai mare parte rugăciunea e tăcere. Ne fandosim prea mult pentru câte păcate avem și face…Mereu facem…Păcatele noastre au și ele nevoie de tăcere ca să se cauterizeze…să se destrame…

*

Fragilitatea noastră e înfiorătoare…în primă fază. Apoi înțelegem că toate au un rost…mai mare decât propria noastră minte.

*

Bătrânețea e delicatețe pe cât e și amărăciune.

*

Oamenii scriu prost…până nu devin autentici. Când autenticitatea înseamnă dramă…fiecare începe să aibă străfulgerări de măreție.

*

Ereticul e un elev ratat. Un elev care nu a învățat măreția smereniei.

*

Cărțile nu mai au prea mulți cititori, pentru că, din ce în ce mai mult…oamenii nu mai gândesc. Oamenii care gândesc…au nevoie de confirmări. Cei care nu gândesc…nu au nevoie decât de afundarea în uitarea clipei. De aceea nu se mai citește: pentru că nu se trăiește serios, responsabil.

*

Bucuria înseamnă surâs.

***

Did you like this? Share it:

Previous

Craniul Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat (8 februarie)

Next

Ce mai m-a învățat onlineul

1 Comment

  1. Florin Șerban

    De multe ori credem ca ni se cuvine, de multe ori uitam sa multumim iar alteori nu avem pur si simplu timp de refectie devenind superficiali.
    Cu toate acestea,efortul preotilor,duhovnicilor,al sfintilor parinti, nu pot crede ca se risipeste in zadar, mai devreme sau mai tarziu roadele vor aparea.

    O linie dreapta arata la fel si in urma cu 2000 de ani si acum si tot dreapta va ramane peste alti mii de ani. Lucrarea buna, adevarata, indreptatoare isi croieste albie in sufletele oamenilor la fel ca izvorul in piatra,incet,treptat si sigur.

    Desnadejdea muncii de sisif cred ca este o incercare a credintei fiecaruia, proportionala probabil cu cat poate duce.

    Harul,altruismul,forta,taria de caracter si incapatanarea desavarsirii nu pot fi evaluate prin flag-uri, web-raiting, comenturi sau alte statistici, ci prin amprenta lasata generatiilor viitoare, a contributiei aduse pentru intarirea credintei acesteia in Dumnezeu.

    Ori asta, e greu sa apucati sa vedeti intr-o singura viata de om, adevaratul buzz sau twitt al multumirii il veti savura cand veti fi plecat deja la cele vesnice.

    Sanatate va doresc si numai bine!

    Florin Șerban

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén