Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Zi: 15 februarie 2010

Mimarea dragostei

În loc să spună că ieri a fost ziuasexului și ziua vânzătorilor…o dau cu: ziua îndrăgostiților. Chiciul mimării dragostei e arhiprezent. Aici vă dăm niște mostre de minciuni apetisante.

Ei se pupă pe țărm = dragoste…

Ea are inimioare (roșii, evident) pe umbreluță = dragoste…

O felicitare cu doi câinuți = dragoste.

Ne căsătorim pentru o zi, cu o nenorocire de turban în cap = dragoste.

Dragoste peste tot…și dragoste nicăieri

Pentru că dragostea asta nu are de-a face nici cu căsătoria, nici cu fidelitatea, nici cu familia, nici cu împlinirea în viață, nici cu mântuirea.

Dragostea  de 14 februarie e doar o inimioară, netahicardică, fără conștiința veșniciei…desenată și lângă ea…love, multă, foarte multă love…

Însă cu așa dragoste…așa societate.

Cu așa vot…așa politică.

Cu așa cărturari…așa farisei

Suntem prea civilizați?!… Atunci mai aflăm că unul a violat o babă și altul a sechestrat persoane pentru prostituție…

Suntem prea curați?!… Vă vom da poze cu murdăria de lângă noi…și, mai ales, din noi…

De unde dragoste?

Ce fel de dragoste e aia…care nu moare din dragoste?

Dragoste…de-o zi?!!!!

Să o moșteniți sănătoși!

Nu am nevoie de ea…

Eu am ales dragostea de-o veșnicie…Ce e mai puțin…nu mă interesează.

De ce…prost?

– De ce fumați totuși…atât de mult?

– De nervi…

– Cum de nervi?!

– Am nervi și nu mă pot stăpâni…

– Scrieți și dv. o carte, zidiți o casă, faceți sport…

-…?!

– …sau rămâneți la fel…

– Cum…la fel?!

– La fel de prost…E o prostie să rămâi la fel de prost…și să mai și fumezi…adică să consumi bani pe nimic…chiar dacă aveți nervi…

-…?!!!

– Nu, nu îmi bat joc de dv.! Cred că sunteți un prost…că vă distrugeți viața. Când o să fiți pe moarte…o să vreți să trăiți…Dar sunteți prost…

Din înțelepciunea celor care nu știu să râdă inteligent

Piticu a fost la Grozea la Radio Lynx (am și failul audiOOOO…dar mă tem să-l dau, că n-am copyleft la el!) și a spus, sus și tare, că e genial să ai ultimele comentarii la vedere și să îți faci o comunitate, dacă ești blogăr. Adică vin trei paraziți, scriu sub 10 nume și ai multe comentarii și apoi, o iei pe mă-ta, pe tac-to, pe șatra ta…și asta e co-mu-nitatea, nu? Adică să scrii, să faci, mai puțin…dar comunitatea și comentariile necesită a fi fiind…

Pentru că nu era de ajuns că Blogatu ia lecții de dicție și că  e cel mai mare riviuist din întreg sudul Europei, acum se crede și activ: cel mai activ blogăr de la Craiova. Dacă medio-pasivul e activ…înseamnă că trecutul e viitor anterior. Însă ce contează asta.

De Zoso nu mai scriu că e vai de mama lui…Acum nu toți proștii trebuie să fie geniali

Dacă ăștia sunt văzuți zilnic de zeci, chiar sute de oameni…suntem absurzi rău, chiar frenetic de proști…Eu cred că sunt pe post de…film porno: dacă mai vrei să și scrii, te duci la unii ca ăștia…

A fost o parodie! În gura…blogului…

Ceea ce contează e să ai comunitate…și comentarii…Pot să mi le scriu singur…comentariile?! Cred că le-aș scrie mai bine…totuși…

Dacă tricoul tău e un afiș…tu devii stâlp, nu?!

Îmi displace publicitatea pe tricou, pe geantă, pe pulovăr, pe șapcă, pe cosorogul de la nas…De la publicitatea electorală pe șapcă până la publicitatea pe punga de la editură sau librărie…mă strezează rău de tot imaginea marcă…care mă anulează.

Dacă am o șapcă cu numele unui partid sau scriu pe mine adresa blogului…eu nu mai sunt văzut pentru mine…ci pentru un scris de trei cuvinte.

Marca mă depersonalizează.

Marca mea sau a altuia mă înlocuie fizic…

Și dacă e mai importantă reclama decât persoana mea…atunci nu port mărci pe mine, pentru că vreau să fiu observat doar pentru cuvintele, gesturile, atitudinile mele…

Și, bineînțeles, doar de oameni care știu să observe…

De ce sunt reticent față de hostingul românesc

Pentru că niciun blog românesc pe care l-am încercat, de la români, făcut după model american, nu a mers până la capăt…tocmai pentru că românii  de online, cel mai adesea, sunt morți după bani și nu după principialitate.

Am încercat vreo 3 sau patru sisteme de blog românesc…și le-am dat demisia repede. Cred că dacă nu era Word Press-ul lui Matt nu mai făceam niciun online, pentru că te simți oribil ca tu să muncești…și alții să te elimine cât ai zice pește.

Însă acum 3 zile, când am văzut, în mod experimental, cum stă treaba cu ce poți să faci pe Word Press, dacă ai locația ta, asigurată, mi-am dat seama că nu am văzut, pe niciun blog cunoscut, masterizat de marii creatori ai lui pește…nici măcar 10 % din ce poți să faci.

Am fost uluit, captat și convins că trebuie să mă mut pe domeniul meu…la un moment dat. Însă nu am timp pentru asta acum și nici nu simt că a venit momentul, de la Dumnezeu, să fac acest pas.

Însă pentru cei care au host propriu și îl pot masteriza, le spun cu toată inima: nu știu să se bucure de creația online, la ce se poate face în materie de editare, conținut, fiabilitate și prezentare. De ce? Pentru că aproape toți vor rating și nu creație!

Eu vreau creație…însă nu am timp, încă, pentru ea…însă surpriza sare ca primăvara la tine în casă…nu?!

Dar am reticență, mare reticență, față de marea firmă, care îți dă astăzi bază de date, confort creativ, prezență de spirit…iar mâine dă faliment, pe nepusă masă, în mod execrabil. Cred că tot Matt ar fi cel mai în măsură să îmi vândă domeniu și să îmi păstreze baza de date…pentru că el știe să prețuiască creația.

Cineva care, împreună cu echipa lui, a schimbat, în doar 7 ani fața onlineului, dând ce e mai bun în materie de blog și medii de socializare, cred că știe ce să facă cu viitorul onlineului. Restul sunt copiatori…pentru bani rapizi și ultrarapizi.

Și iarăși mă întorc la firmele de cablu românești: Cum să iei 20 și ceva de lei pe 60 de posturi…și 30 și ceva pe internet?

Se poate compara internetul cu televizorul?!!!!!!

Cum să iei 20 de lei pentru 60 și nu pentru 1.000.000 de posturi TV, Radio și comunicare?

Așa că, dacă există, în mod gratuit, vreo nu știu câte sute de pagini cu pluginuri și tot la fel de fațete gratuite și tu, creatorule de doi lei de online, folosești doar 10-15…înseamnă că ești  tot la fel de comparabil, ca televizorul de 60 de programe cu…internetul…

Ieri a căzut, în mintea mea…orice mit în materie de masterizare de blog. Nici măcar nu și-au dat seama ce se poate face, din păcate…

Blazarea argumentelor

Am observat-o, foarte profund, în oamenii care nu cred în valori înalte, în muncă, în atitudini principiale. Niciun argument, nicio dovadă, nicio idee sfântă, valorică, principială nu prinde. Adevărurile sunt blazate în oamenii deveniți o sorbire a materiei, a teluricului. Nu poți să Îl invoci pe Dumnezeu, morala, normalitatea…pentru că el cunoaște numai logica banului: singura înțelegere și dorință a lui.

Iar logica banului e să faci cumva, pe dracu în patru…și să îi faci.

Nu contează cum.

Nu contează de la cine.

Nu contează câți.

Contează doar să îi simți.

Să simți că ești puternic, dacă îi ai în portofel.

Să simți că poți să privești trufaș, că poți să împingi, că poți să invoci, mârlănește, dreptul tău…împotriva dreptului lor.

Nu, pentru omul cu logica banului nu contează nimic! Și omul mâncat de bani până la a fi o căzătură cu haine de gală e cel care ne conduce, care stă în fruntea noastră, care are putereaputerea de a fi nesimțit.

Nesimțirea nu vine de jos…ci de sus! Cei care au puterea politică, financiară, culturală, religioasă sunt primii care dau ton la nesimțire. Da, de la cap se împute!…Și ceilalți mimează. Văd cum trebuie să faci, după cum mimează copilul actul sexual sau ce înseamnă să fii șmecher.

Joaca de-a mama și de-a tata sau de-a războiul sau de-a patronul sunt niște roluri în pielea cărora omul abid de bani intră și joacă.

Onorabilii, domnii și doamnele, potentații sunt niște roluri…în spatele cărora poți întâlni canalii, neoameni…însă stau sub zâmbetul crud al nesimțirii banului.

Nu degeaba vine Domnul, Cel născut în ieslea unei peșteri, ca să ne aducă aminte, chiar înainte de Postul Mare, că adevăratele comori sunt în cer, adică în inima noastră devenită cer, loc de comuniune între noi și Dumnezeu, de unde nimeni nu ni le fură, nu ni le jefuiește.

Logica banului nu știe de această comuniune!

Logica banului știe doar de înălțarea frunții, a ochilor, de acoperirea fraudelor și a imposturii, de anihilarea realilor candidați la funcții.

Suntem caricaturi ale teluricului. Ale prea puținului. Pentru 30 de bani…nu?!…Ce să faci cu tone de bani…dacă un Iad plin de frig și de singurătate te așteaptă?!

Ce să faci fără cer în tine?!!!!

Postul nu e un timp pentru nemâncare: asta e doar partea văzută. Înobilarea minții și smerirea inimii sunt centrul postului, a postirii de nelegiuiri, de bârfe, de impostură.

Definiția imposturii e tocmai aceea că stai într-un loc care nu te vrea. E ca la întrebarea: Dacă ar vorbi casa ta, masa ta, scaunul tău, aerul pe care îl respiri…ți-ar spune că nu te plac! Și impostura nu suportă dialogul interior, argumentația, vocația ingenuității adevărului.

Cine sunt eu?

Ce merit eu…după câte am făcut și fac?

Unde mă duc eu?

Astea sunt întrebări mitraliante, pentru conștiințe mari.

Ce înseamnă femeie sau bărbat puternic, cu adevărat? Să îți pui și să îți dai răspunsurile cele mai cataclismice pentru tine, să te pui la zid, să te judeci fără părtinire, să nu te cruți cu nimic.

Ai curaj să te vezi? Dacă da: mărturisește cine ești!

Ce ești tu de unul singur?

Cine ești tu fără familia, banii tăi, postura ta socială și, pe de-asupra, și bolnav?!

Cine ești…dacă devii o epavă?!

Cum faci față…dacă ți se plătește cu aceeași monedă cu care ai plătit altora?!

Cine ești tu, nimicule de câțiva ani, pe fața acestui pământ?!!!!

Dacă te autoelogiezi, te autostimezi, te privești și te adulezi în oglindă, într-una falsă, bineînțeles că nu suporți argumentele.

Argumentele te urmăresc…și te dezvrăjesc.

Dacă auzi glasul adevărului lui Dumnezeu, pas cu pas, dacă te lași sedus și dus de El…te vezi tot mai negru, tot mai neimportant, tot mai prost, tot mai nefolositor. De ce? Pentru că ăsta sunt eu…și ăsta ești tu. Ăștia suntem noi!

Argumentele conștiinței, chiar dacă, pentru ceva vreme, slabe și tot mai slabe…năpustesc peste noi…și înving. Adevărul ne învinge! Pentru că există un singur adevăr și o singură cale spre viață și Adevărul, și Calea, și Viața sunt tot El, Dumnezeul nostru. Și în fața Lui ni se spulberă argumentele…

Că ce?!!! Ce am făcut noi ca să existăm…și de ce suntem așa de importanți să ne fudulim?!!!!

Am făcut vreun soare?

Am inventat vreo planetă?

Am dat viață vreunui pai de grâu sau unei furnici?

Ce am făcut noi…de suntem așa de absoluți, încât, cu banii lângă noi ne credem niște zeități de ciocolată?

Vai ce prețioși suntem!

Vai ce calamitate se va întâmpla după noi!!

Se va sfârși lumea dacă murim noi!!!

Nu, nu se va sfârși nimic! Unii vor respira ușurați că am murit…Ne așteaptă unii să facă bani cu ce a rămas după noi și alții să ne denigreze…Îi doare doar pe unii…Din ce în ce mai puțini și mai rari…Pe alții nu îi doare nici în firul de păr…

Și atunci, argumentele, singurele….merg cu noi…Ce am strâns potrivit rațiunii și harului merg cu noi…

Restul rămân pentru canalii și pentru prost crescuți…

Restul e uitate…

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort