Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Zi: 16 februarie 2010

Articolul de după 20 de ani…

N-am putut să las deoparte, nevalorificat așa cum trebuie (adică neadmirat)…articolul de astăzi al d-lui Cristian Tudor Popescu la retragerea d-lui președinte Ion Iliescu din PSD. E un articol al unui adevăr sincer de crud, mestecat timp de 20 de ani: unul scrie de 20 de ani despre…un om, care are principii de nedestructurat, împământenite bine, anacronic de bine.

Însă, regretul după 20 de ani de dorință de altfel e acesta, din finalul articolului: pleacă liderul comunist cu principii înguste…și vin cei fără niciun principiu mare, mic, de dreapta, de stânga, de careu, de centrare…de nothing…

Restul e admirare…a articolului, a acestui articol prea rar ca să fie pe toate drumurile și prea puțin…pentru un prea mult de 20 de ani…

Pierdem prea mult timp pentru ca să convingem pe cineva de…adevăruri evidente, zdrobitor de enervant de evidente…

***

Ion Iliescu se retrage…Nu pot să nu fiu melancolic. În 20 de ani, am scris sute de pagini şi am vorbit zeci de ore despre acest om. Face parte din viaţa mea lăuntrică, aşa cum a făcut şi Nicolae Ceauşescu. Despre Ceauşescu n-am scris niciun rând înainte de Revoluţie: dacă aş fi avut ocazia, l-aş fi împuşcat respectuos.

Covârşitoarea majoritate a articolelor mele despre Ion Iliescu sunt horror; i-am analizat rictusul, rânjetul, ochii care nu zâmbesc niciodată, în vreme ce gura se duce spre urechi. I-am prevestit dispariţia de pe scena politică în 1996, comparându-l cu un soare mort, pentru ca în 2000 să ajung să fac de-a dreptul lobby public în turul 2 pentru realegerea lui. Apoi, în 2004, l-am asemuit cu Diavolul.

Şi totuşi, nu pot să trag acum concluzia că retragerea lui Iliescu, care înseamnă sfârşitul unei epoci, înseamnă şi un fapt benefic pentru PSD, o victorie a noului împotriva vechiului, a reformei împotriva stagnării. În ceea ce priveşte imaginea exterioară a partidului, ieşirea din prim-plan a lui Ion Iliescu poate însemna un câştig. Şi când n-a candidat, Iliescu a fost o ţintă electorală cu punctele lui vulnerabile legate de mineriade şi Revoluţie.

În acelaşi timp, este şi o pierdere: chiar şi la vârsta lui matusalemică, bătrânul comunist mai are un electorat al său. Aici se poate trage linie şi face socoteala. În plan intern însă, pierderea pentru PSD este netă.

Ion Iliescu este singurul politician din PSD care are şi convingeri. Nu spun principii, pentru că nu uit replica pe care mi-a dat-o când l-am întrebat dacă politica nu înseamnă, în primul rând, nişte principii neschimbătoare în funcţie de conjuncturi: „Nu, politica înseamnă să găseşti principiile cu care să poţi rezolva o anume conjunctură”.

Ceilalţi n-au convingeri, au doar interese. În ultima vreme, Iliescu a fost, paradoxal şi trist, la cei 80 de ani ai săi, cea mai raţională, consecventă şi democratică voce din PSD. A susţinut tot timpul neintrarea PSD la guvernare, a primit sobru şi rezervat rezultatul exit poll-urilor din seara de 6 decembrie, a fost singurul pesedist care a tratat aşa cum merita explicaţia flăcării violete pentru înfrângerea lui M. Geoană la prezidenţiale, respinge hotărât procedura nedemocratică a votului de gaşcă.

Reporteri TV m-au întrebat dacă retragerea d-lui Iliescu nu e cumva un joc, o stratagemă? Sunt suficient de bătrân ca să ştiu că Iliescu nu s-a jucat niciodată cu cuvântul demisie. E un om serios, dacă a spus-o, o va face. Poziţia pe care o deţinea în partid, fără să aibă gaşcă, clientelă, baroni, îi permitea să intervină critic fără reţineri, aşa cum a făcut-o şi la recentul Consiliu Naţional.

Cu limba lui de rumeguş vechi, cu ticurile de activist, dl. Iliescu făcea să se mai audă şi adevăruri supărătoare despre starea partidului dincolo de plasticul discursurilor ipocrite ale mult mai tinerilor săi colegi.

Fără Ion Iliescu, asistăm acum la privatizarea PSD. De-a lungul anilor, partidul lui Ion Iliescu a privatizat cum a privatizat hălci din economia românească. Acum, pentru că nu mai e la putere, i-a mai rămas să se privatizeze pe sine. Echipa Vanghelie-Geoană (în această ordine) doreşte pur şi simplu să ia în posesie PSD. Şi are cele mai multe şanse să reuşească.

Indiferent însă de cine va câştiga sâmbătă, PSD nu va reuşi să scape de imaginea de burghezie roşie care îi împiedică pe atâţia oameni cu vederi de stânga să-l voteze. Zisa lui Ion Iliescu a fost: sărac şi cinstit. Am ironizat-o de nenumărate ori. Acum însă, odată cu plecarea lui, Partidul îşi va pune pe burtă deviza pe care o ţinea în buzunar: Decât sărac şi cinstit, mai bine şmecher şi bogat.

De ce ar fi necesar…să te vezi la mine?

Timp de 4 ani de online am avut surprize interesante (pot da nume…detalii…) în ceea ce-i privește pe diverși oameni, din diverse spații ale lumii…care au dorit să se vadă la noi pe blog.

A venit un american (ca și când m-ar fi întâlnit la o bere, ieri…și azi începeam afacerea…) ca să îi fac reclamă la o firmă…contra cost…cu bannerul cutare și cutare…Îmi dădea senzația că mă cunoaște de când lumea (prima la mână) iar, pe de altă parte, că aici, numai aici, e singura platformă unde trebuie să se publiciteze.

Mi-a trimis bannerul, mi-a spus cum trebuie să îl pun, ce să scriu sub el, că nu contează banii (să îi spun cât vreau…și mi-i trimite regulat)…dar a uitat să spună lucruri esențiale:

1. Cine e?

2. Cum de m-a găsit?

3. De ce sunt o miză atât de importantă pentru el?

Asta e prima fază.

A doua fază e cu întrebarea: Sunt preotul X sau scriitorul Y din…mă cunoașteți?

De ce  ar trebui să vă cunosc părinte…sau domnule scriitor…? Nu cumva ați pus întrebarea greșit? Nu cumva trebuia să veniți cu spunerea de sine, cu CV-ul, cu poza, cu specificarea clară…a intereselor dv. vizavi de mine? Eu cred că da!

Dacă vrei un dialog, dacă vrei să te public, să te publicitez, să îți fac cuvântul funebru, să îți devin consilier, să îmi dai un loc de muncă, să îmi faci o donație, să mă întrebi cât e ceasul…ca în orice situație…trebuie să te prezinți.

Adică: hau du iu du…și următoarele…

A treia fază.

A treia…e cu iubire. Mai mulți (și bărbați și femei) au rămas impresionați de câte un amănunt biografic sau creativ. Au văzut ei că eu am nevoie de dragoste, de ajutor, de sprijin, de consolare, de afecțiune…

Un lucru foarte bun! Însă cei care au dorit să mă sprijine, să îmi fie aproape, să mă bucure…ca și primii…au uitat să se prezinte…și au trecut direct la îmbrățișări, pupături, complimente, trageri de șireturi, torturi, croaziere la mare, munte sau pe lună…

Au uitat să îmi spună:

1. Cine sunt?

2. Ce vor în schimbul ajutorului și al banilor lor?

3. De ce nu văd, cu ochi buni, dezangajantele lor acte de caritate? Adică de ce miros a putregai…iubirea lor?

Foarte recent, un om, care mă iubește…pentru că a văzut el o carte a soției și un articol al meu la nivel online (ca și când aș fi avut o singură carte și un singur articol publicate)…vrea să îmi trimite bani. Îi spun unde să îi pună, adică aici, unde stă bannerul de luni întregi…dacă consideră că ce facem noi aici e pentru tot poporul român ortodox și de pretutindeni, de acum și din viitor…

S-a făcut că…tace. Însă, după câteva zilișoare, îmi trimite cadou…predica unui ieromonah român…ultima, în format video. Ce trebuia să fac cu ea? Nu mi-a spus…Dar, bineînțeles, era pentru blog, pentru unul dintre ele…desigur…

A doua duminică mi-a trimis din nou…predica…A cui?! A aceluiași…Banii neprimiți…erau de la Prea Cuvioșia sa sau de…la altul?

A treia duminică…o altă predică. De la același…

Nici cel care m-a iubit prima dată și mi-a trimis 4 meiluri…și nici Prea Cuvioșia sa nu ne-a dat vreodată, până acum o lună ,semne de binețe…sau nu ne-au spus ce vor, de fapt.

Iubire?!!!!

Cum să caracterizez o asemenea iubire, totuși?!

A 4-a fază.

Asta e cu eterodocși și intelectuali. Adică îi bag aici și pe unii și pe alții. Pentru că există intelectuali care sunt ortodocși și alții care sunt eterodocși dar există și eterodocși, care nu sunt intelectuali dar au interese…tot cu mine.

Din întâmplare…cineva vrea să îmi dea un DVD, două, nouă, cu cărți, programe și adrese…

Altcineva îmi trimite cartea lui, ultima, ca să…zic ceva despre ea?!!! Da eu nu știu să zic nimic bun, scriu prost, sunt vai de intelectul meu…cum să vă ajut cu o recenzie?!!!!…

O altă persoană vrea să îmi dea o sumă, da, iarăși, tot de bani, pentru că a auzit că fac lucruri…în favoarea comunității. Dar din ce motiv?!!!, întreb  și eu ca fraierul sau ca fata care nu se lasă la măritat.

-Nu contează!…Îi luați…și nu vă mai luați de…că are și el păcatele lui. Sunteți destupat la minte…nu obtuz. Știu cine sunteți…Luați-i și…închideți ochii!…

Deci poți primi bani…numai pentru ca să închizi ochii?!!! Dar nu pot să-i deschid și mai mult?!!!!…

Întrebări și răspunsuri.

Adică, chiar așa, dacă nu scriu bine, dacă nu am comentatori, dacă nimeni nu mă citește, dacă sunt totalmente o tufă genuină…de ce vor oamenii la mine?!!!!

De ce mă iubesc oamenii?

De ce mă iubesc atât de mult…și atât de tăcut?

De ce tăcerea e de aur?

De ce mă iubesc fără nume?

De ce mă iubesc cu bani dubioși…și nu munciți?

De ce mă iubesc noaptea…și nu ziua, în amiaza mare, la loc șes…unde păsările ies?

Vedeți interesul poartă fesul…chiar și când eu sunt prost ca stânca din Rodos….

Deci prost să fii…noroc să ai…

Fără scaun la cap

Undeva, în Ucraina, niște oameni fără scaun la cap, în grup, au intrat într-un râu, mare…ce era, dezbrăcați, cu mic și mare…la -5 C. Prezentatoarea de știri sau unul dintre ei spune: „s-au simțit purificați”. Unde? La piele…sau la cap?

*

De lăsatul secului, niște români de-ai noștri, după tradiții necucernice…au învârtit niște măciuci aprinse…și unul dintre ei spune: „ca să purificăm aerul…și noi să ne simțim mai curați…”. Mai curați la ce…și cum v-ați purificat: cu dioxid de carbon?

*

Un nou crea-tor de online, mai șușchiu se pare, vine și comentează două poze…din noul: A vedea și a fi văzut.

La una cu fructe, roșii și țigări…mesajul era mâncați…(adică fructe și legume)…dar nu fumați…și el ne spune că e un mesaj pentru gurmanzi?!!!!…

Tu din care parte a României ești frate? Din Angola?!!!!…

La o alta, cu fata de pe blocuri (reclama la bere), la care noi întrebăm: De ce nu punem și femei Sfinte pe blocuri…ci numai parașute?, același ne răspunde: pentru că Biserica e cunoscută de toți?!!!!

Nu: pentru că prin mintea voastră trec numai parașute…și nu: femei Sfinte!

De aceea nu există postere cu Sfinte pe străzi…ci numai cu parașute…care sunt o emblemă neinteresantă pentru orice: mașini, sandale, vacanțe la mare, bere, hârtie igienică…

Femeia e o marcă pentru orice…pentru că nu mai are nicio verticalitate.

Faci ce vrei cu ea…

*

Însă mai am avut parte și de alți comentatori surpriză în ultimele 36 de ore…ale căror comentarii, bineînțeles, au luat drumul undei neființei…dar îmi place să le discut.

Unul era îndurerat că ne-am ecumenicizat rău de tot și de aia nu mai putea fi el Sfânt…pentru că există foarte mulți ecumeniști. Asta e o scuză sau o problemă pentru tute tradițional de leneșe sau galopant de înguste la minte…

O comentatoare vine în contul nostru din You Tube…și comentează o filă video de acolo…deși ea ne citește aici. Și îmi spune: Dar, Părinte, vă cam lăudați prea mult…deși dragostea nu se laudă…Aluzie la capitolul iubirii…Le are cu studiul Scripturii, nu?!…

Vă întrec cumva la laude, domnișoară? Sau la buna impresie despre dv.? Dacă aveați ceva de spus veneați aici și scriați un comentariu, un articol, 10 recenzii la ce doreați și vă zbăteați să ne faceți să vă citim. Dar nu: ați venit acolo unde nu vă vede nimeni.

Problema e că eu nu mă laud (adică nu spun ce nu fac), ci arătcâte puțin din ceea ce fac….nu din ceea ce presupun că fac…Mai trebuie să mai treacă apă pe Bega…ca să mă înțelegeți. Părerea mea, nu?!!!!!

Altul a venit ca să îmi spună că, după părerea lui…nu știu că kitsch vine din germană (era greu să aflu?!!!!) și scriu greșit, adică așa: chici. Însă acest tuareg al limbii române nu știe un lucru simplu, de intruziune a neologismului în limba română…

Cetățene comentatativ, reține! Când un cuvânt străin devine foarte cunoscut pentru vorbitorul de limbă română, fapt pentru care nu mai îl confundă nimeni cu un altul, atunci acesta se transcrie ca pe română, chiar dacă el provine din engleză, turcă sau croată.

Adică nu mai zici: site ci sait; nu mai zici: sandwich ci sandviș; nu mai zici: vis à vis ci vizavi etc.

Cum bine ți-ai dat seama, cetățene al patriei, am zis chici, pentru că știu că așa pronunți germanicul kitsch și acum e snobism să îl folosești pe germană…dacă a devenit…și românesc

*

Nu mă miră de ce am comentatorii…pe care nu îi merit…Și nici nu mă miră de ce la un comentariu aplicat, pe Dogmatica Părintelui Dumitru Stăniloae sau la predicile mele nimeni nu vine să zică nimic: pentru că nu îi duce capul…sau pentru că le e rușine să dea ochii cu mine, cu numele lor real, pentru că, în viața dumnealor, nu se preocupă cu așa ceva…deși ar trebui.

Adică când scriu greu lumea pleacă…Când e pentru toată lumea, așa, scadență de la mine…o, lumea e avidă..de noutățile de pe TPA…

Însă necomentatul…înseamnă ne-dusul-capului.

Iar când pleci de la teologie grea, duhovnicească…e semn că ori ești student ori preot cu studii puține ori altceva mai sus…care crezi că le știi pe astea pe care ți le prezint eu…și de aceea te plictisesc…

Nu, nu te plictisesc!

Mai mult: te fac să caști, pentru că te doare capul!

Dacă ai avea cap luminat și ai fi mare traționalist sau mare ecumenist sau mare ortodox cu minte dumnezeiască m-ai citi non stop…pentru că nu mai e în România ceva asemănător ca aici. Aici se creează teologia pentru azi și pentru mâine. Dacă nu ai înțeles asta…e grav…Ești în afara discuției. Dacă da: nu mai pierde timpul, ci fă-te cunoscut tuturor alături de noi!

*

Nu aștept să fiu comentat de toți gură cască.

Nu mă interesează să mă trag cu tine de șireturi.

Dacă te duce capul, dacă ai doxă (adică slavă a lui Dumnezeu/ har) la cap vino și construiește, scrie împreună cu mine, pentru că nu scriu pentru struți, pentru reptile sau pentru dromaderi, ci pentru creștini ortodocși!

Ești ortodox? Arată ce poți! Arată cine ești! Arată ce faci! Fă-ne să te iubim! Fă-ne să te admirăm!

Omoară-ne cu admirația de tine!

Bucură-ne negrăit cu prezența ta!

Nu, nu mă interesează să fiu comentat la grămadă, fără distincție sau pentru că așa se face, ca la ceapeu! Mă interesează să scriu și să interacționez cu oameni cu adevărat interesați de ceea ce scriu, de problemele reale ale unui creștin ortodox de secol 21.

Dacă nu ai probleme, dacă nu știi că ai probleme, dacă vrei să te uiți doar la poze…ești liber, fratele meu, sora mea!…

Însă nu mai îmi dovedi că ești prost! Știu asta…Dacă ți-am șters comentariul odată…e semn că nu mai trebuie să încerci și a doua oară  să-mi spui că tot tu ești, același…Da, am înțeles: îl voi șterge și a 9-a oară…

Vrei să te auzi?!!!!!!!

Zi ceva care să mă intereseze!

*

Dăm un premiu celui/ celei (fără discriminare)…care îmi dovedește…în două pagini de text (îl publicăm) că a te droga…înseamnă să ai scaun la cap. Încercați și vă încercăm cu surpriza premiului…consistent…

Un RSS expandabil, de desktop

E vorba de Bubbles, care se înregistrează imediat și care transformă lincul blogului într-o filă de browser, care se retrage în icnoul ei din josul ecranului (stânga) și vezi RSS-urile ca…alte file de browser.

Epistola pastorală a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei (2010)

Aici, pentru a citi și a downloada.

Sfinţenia lui Dumnezeu şi participarea noastră la ea

Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Stăniloae

Teologia Dogmatică Ortodoxă,

vol.1, ed. a II-a,  Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1996.

II

Fiinţa şi atributele lui Dumnezeu

p. 177-179.

C. Atributele lui Dumnezeu legate de spiritualitatea Lui și participarea creaturii la ele.

3. Sfințenia lui Dumnezeu și participarea noastră la ea

a) Sfințenia e atributul transcendenței ca persoană

Aici, pentru a asculta şi a downloada.

Podcastul nostru are 41. 48 minute.

Comentariile anterioare

La 75 de ani de la nașterea inconfundabilului Grigore Vieru

Podcastul de față are 6. 13  minute și cuprinde, în lectura noastră, conținutul articolului scris de Prof. Dr. Adrian Năstase la 75 de ani de la nașterea poetului de geniu Grigore Vieru.

Aici, pentru a asculta și a downloada.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort