Fotografia de față a lui Ross Brown e o subliniere a versetului citat, care, conform ed. BOR 1988, are următorul conținut: „Aruncă pâinea ta pe apă, căci o vei afla după multe zile”.

Fotografia o ia ad litteram…însă, într-o înțelegere duhovnicească, locul de aici nu e unul ecologist în primul rând…ci mistic.

Adică: aruncă-ți pâinea inimii în lacrimi, în multe lacrimi, în lacrimi de pocăință, pentru că, după multe zile, după o vreme, vei avea o altă inimă la loc, plină de lumină dumnezeiască, pentru că va fi plină de rugăciune.

Fii lacrimi…pentru ca să ai hrană în suflet!

Bineînțeles, un al doilea sens, moral, e acela de a împărți pâinea noastră cu alții și cu animalele, cum face omul simțit, bun, la țară și la oraș, când vede un sărac,  un amărât, confrate al lui în umanitate sau o pisicuță sau un cățeluș de izbeliște…

Dă pâinea ta…că o să se întoarcă din belșug!

Varsă lacrimi de pocăință și de durere pentru păcatele tale și ale întregii lumi…pentru că apa și pâinea ta…se vor întoarce!

Nu fi de piatră când mor oamenii!

Nu fi plop când vezi suferință!

Fii rugăciune!

Fii lacrimi!

Fii om mai întâi, ca să înveți să fii creștin ortodox mai pe urmă!