Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 19 februarie 2010

La care Piticu a zis, că el nu suportă pe ăia care se autovictimizează…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8XuFKHpU2jg]

Îmi plac foarte mult cititorii mei. Mai ales unii…

Întrebare pentru…ceilalți cititori ai mei: Cărui cult aparține acest „om duhovnicesc” din poză?

L-au deranjat acele experiențe dumnezeiești, expuse acolo, în cursul nostru online de Teologie Mistică Ortodoxă…pentru că le-a înțeles sau pentru că…nu le-a înțeles și are o luptă interioară cu teologia ortodoxă, în faza ei cea mai de sus: experiența luminii necreate?

Dor de blog 6

Aici, pentru a asculta, a downloada și a comenta…după ce îl ascultați…la subsolul articolului de față.

Emisiunea de față are 33. 20 minute.

Ea a fost inițiată de un comentariu al d-lui Ilie Catrinoiu și conține o revărsare de sinceritate față de și despre mediul ortodox și intelectual online din România, țara noastră, a tuturora.

Cetățeanul și sistemul opresiv și indiferent

Aici, pentru a asculta și a downloada.

Are 12. 22 minute…

Toată știrea aici.

PS Chesarie al Râmnicului, Predoslovia Mineiului pe Februarie (Râmnic, 1779)

Aici, pentru a asculta și a downloada.

Lectură și comentariu apriat.

Podcastul nostru are 42. 00 minute.

Formatul lecturat este cf. ed. ***Cărți românești vechi. Predoslovii, antologie și cuv. înainte de Tudor Nedelcea, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1994, p. 120-125.

Însă, în fapt, se reproduce aici ***Bibliografia românească veche, vol. 2, p. 237-241.

Despre PS Chesarie al Râmnicului aici.

Paturile de odihnă ale Sfinților și pustia preafrumoasă

În Cazania la Duminica Paștilor a Sfântului Varlaam al Moldovei (de la 1643), avem o descriere a Raiului (poate mă voi ocupa mai pe larg altădată de aceste descrieri în textele românești), în care se spune, printre altele:

Acolo este viață fără de moarte și cununi gătate celor ce biruiesc poftele și păcatele, și celor ce se trudesc pentru Dumnezeu. Sunt paturi de odihnă veșnică cu lumină așternute. Acolo nu sunt suspini, nici lacrămi, că va șterge Dumnezeu toate lacrămile din ochii lor și-i va umple de blagoslovenie și de veselie, și de tot belșugul.

Mi-au atras atenția paturile cu lumină așternute de la prima lectură. Ele există în mai multe texte și pot să fie și exprimări simbolice, dar și sunt urmarea unor vederi extatice. Se pot depista și în Viața Sfinților Varlaam și Ioasaf, pe care tradiția i-o atribuie Sfântului Ioan Damaschin (eu am citit-o în întregime în varianta prelucrată de Sadoveanu și am pus-o pe Trilulilu, dar Trilulilu ne-a pierdut din fișiere – acolo scrie că, în niște livezi frumoase

se vedeau și paturi de aur așternute cu covoare în felurite culori

sau în apocriful numit Apocalipsul Apostolului Pavel, unde se spune că sufletul celui drept, răposând și venind înaintea lui Hristos la Judecată, e trimis mai întâi să vadă Iadul. Și

după ce a văzut Iadul, îl duc iar [îngerii] înaintea lui Hristos de-l blagoslovește și-l trimete în Rai, unde sunt multe feluri de pomi și sub toți pomii sunt paturi; deci îi dau și lui un pat de se odihnește … (Cf. M. Gaster, Literatura populară română).

De la Viața Sfinților Varlaam și Ioasaf s-a plecat în conceperea unui cântec de stea intitulat Cântecul pustiei (amintind de hotărârea Sfântului Ioasaf de a părăsi palaturile împărătești pentru a viețui în pustie), interesant pentru că a fost găsit într-un manuscris moldovenesc de la sfârșitul secolului al XVIII-lea (1784), dar și în altele de secol XIX, ceea ce denotă că subiectul isihiei și al sihăstriei n-a fost lăsat în umbra uitării odată cu intrarea în secolul modernității:

O, preafrumoasă pustia!
Priimește-mă întru a ta desâme,
O, prea frumoasă pustia!
Ca pre pruncul la maică,
Când la țâță îl apleacă,
O, prea frumoasă pustia!
Pre la miez de miază-noapti,
Nu mă înfricoșa cu moarti,
O, prea frumoasă pustia!
Nici cu a ta îngrozire
Ca să nu fiea prefuiri,
O, prea frumoasă pustia!
Ti-am iubit preste polate
[cămări],
Ce sunt cu aur suflate,
O, prea frumoasă pustia!
Ti-am iubit preste visteria
Ce-este plină de-avuția,
O, prea frumoasă pustia!
Merge-voi pi dumbrăvi odrăslite,
Ca pre niște vii rodite,
O, prea frumoasă pustia!
Fi-voi sălbatică fiară,
Lăsând lumea cea amară,
O, prea frumoasă pustia!
Și păzând a ta rădăcină
Ca să stau fără pricină,
O, prea frumoasă pustia!
Ramurile tale îmi plac
Ca ruga să mi să triacă
[la Dumnezeu],
O, prea frumoasă pustia!
Și le placă cât de gios
Ca să dobândesc folos,
O, prea frumoasă pustia!
Și le placă cât de multe,
Ca ruga să mi să-asculte,
O, prea frumoasă pustia!
Că lume am părăsât
Și la tine-am năzuit,
O, prea frumoasă pustia!
Că doresc di al meu prietin
[Sf. Varlaam]
Și aduc lacrămi fierbinte,
O, prea frumoasă pustia!
Carele m-au îndemnat
De înșelăciuni m-am lăsat,
O, prea frumoasă pustia!
Cumitrenie lui Hristos
De la care am folos,
O, prea frumoasă pustia!
Care m-au răscumpărat
De strămoșescul păcat,
O, prea frumoasă pustia!
Carele S-au pironit pre Cruce
Și și-au vărsat sfântul sânge,
O, prea frumoasă pustia!

*

O, prea frumoasă pustie,
Primește-mă într-a ta desie, of!
Ca pre pruncul a sa maică
Când la țâță îl apleacă, of!
Și în leagăn îl odihnește,
De tot răul îl ferește, of!
Păzește-mă fără frică,
Să nu mă tem de nimică, of!
Pe la miez de miazănoapte,
Nu mă înfricoșa de moarte,
Nice căuta îngrozire
Să nu mă faci fără de fire;
Te-am iubit peste polată,
Tot cu aur fericată;
Te-am iubit pre visterie
Ce sunt plină de avere;
Împărățâia am părăsit
Și la pustiire am venit;
Fiind sălbatică fiară
Părăsind lumea cia amară;
Cât în lume am trăit,
Multe valuri am pățit.
Voi să scap fără vină
Și prin a tale verzi lamuri
Voi să trăiesc fără valuri;
Ramurile tale îț pleacă
Ca ruga să mi se treacă;
Și le pleacă cât de jos,
Ca să dobândesc folos;
Că doresc de-al meu părinte
Plângând cu lacrăm fierbinte:
De părintele Varlaam
Care povățuitori eram,
Carile m-au îndemnat
De eu lumea am lăsat,
Și în cale am povățuit,
La pustie am venit,
Ca să urmez lui Hristos
Care-i lumii de folos,
Care și-au vărsat sfântul sânge,
Pironindu-Să pe Cruce,
Care m-au răscumpărat
De strămoșescul meu păcat.
Oh! Hristoase împărate!
Mă rog să-mi faci și mie parte
Cu îngerii să mă odihnesc,
În veci să mă veselesc,
O, prea frumoasă pustie!

*

Acel fiu de-mpărat mare,
O, prea frumoasă pustie!
Domnul dându-i luminare,
O, prea frumoasă pustie!
A lăsat împărăție
Și a plecat în pustie
Cu dor și cu multă jale,
Cântând în astfel pre cale:
O, prea frumoasă pustie!

Mă rog din inimă ție,
Primește-mă pre mine
Ca să viețuiesc în tine;
A ta desime să-mi fie
Schiptrul de împărăție;
Pre tine te voi d-acuma
Ca să-mi fii tata și muma;
Ș-ale tale rămurele
A-mi fi surorile mele;
Și din tine brăzișorii
Voi să-mi fie frățiorii;
Și toate lemnele crude
Să-mi fie în loc de rude;
Ș-ale tale floricele
Ca nepoți și nepoțele.
Mă rog iar, pustie, ție,
Milă de mine să-ți fie,
Și să mă ferești de toate
Păzindu-mă-n zi și noapte
De năluciri, de ispite,
Și de fiarele cumplite.
Și să mă-ntărești în răbdare,
Dându-mi bună cugetare;
Să sufăr vara căldura
Și iarna degerătura;
De mă-i vedea-n vro durere,
Să-mi dai a ta mângâiere,
Stând doftor boalelor grele
Și balsam ranelor mele,
Ca din lume când m-oi duce,
Să-mi poci da sufletul dulce
Întru Aceluia mână
Ce m-a zidit din țărână.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno