Nunta mută (2008): o parabolă de geniu

Îl puteți downloada de aici.

Căutătorii de senzații tari din prezent…se duc în satul misterios…și de aici filmul coboară în timp, până la dragostea celor doi tineri din lanul cu grâu. Începutul comunismului în România e ridiculizat, caricaturizat, tranziția de la burghezie la comunism fiind una plină de umor greu, marca Horațiu Mălăele.

Nu lipsesc însă nici blasfemiile…nici sărăcia…nici beția…nici grosolănia…nici obscenitatea…și nici drama. Mai ales drama…Însă drama e sprijinită de istorie. E o dramă istorică, reală, în care nunții unui cuplu tânăr i se taie sunetul…din cauza morții tovarășului Stalin.

Și întreaga scenă, de până la intrarea tancului în casă, în casa nunții, e parabola principală a filmului: teroarea unui sistem social, care se face și acționează împotriva propriilor săi cetățeni.

Smaranda moare și stafia ei se plimbă prin sat, țiganul pitic se însoțește cu pitica de la circ, circul apare pe fondul filmului de culturalizare comunistă,  niciun om al satului nu este discriminat, tacâmurile sunt ridicate și paharele sunt învelite, ca să nu se audă sunetul lor, până și cucul ceasului e oprit, banii miresei sunt puși sub fund, telefonul fără fir distorsionează mesajul…și moartea…îl face pe tânărul visător să zboare în apropierea Bisericii și apoi spre cer…

Viața acestui sat este contextualizată și decontextualizată…până devine sinonimă cu viața tuturor românilor de sub comuniști.

Preotul bătrân, cu barbă sură, slujește frumos slujba de înmormântare, preotul e cu enoriașii săi la nuntă, nunta nu mai are petrecere din cauza doliului impus cu armă rusească…și, după omorârea socrului mare și a ginerelui…în final…ajungem să vedem pe fosta mireasă în alb…devenită o bătrână surdă, îmbrăcată complet în negru.

Am fost izbit de atmosfera parabolică a filmului de la un capăt la altul și cred că d-l  Horațiu Mălăele a creat o capodoperă, ceva atât de rar și de unic, încât nu poate fi, în niciun caz, o rescriere a evenimentului petrecut în 1953…ci o transformare a lui într-un cifru al înțelegerii unei epoci, care se confundă cu regimul comunist în România.

Filmul trebuie văzut…pentru că e mai mult decât se poate povesti. Are un inefabil al său…care se înțelege doar văzându-l.

***

Încercăm să vi-l explicăm și mai mult prin intermediul fotografiilor scoase din el.

Veceul ecologic din câmp: profund românesc. De aici începe presimțirea aspectului dramatic al filmului. Apar femeile în negru, cu lumânări în mâini…care vor reapărea la sfârșit de film…ca singurele supraviețuitoare ale satului ras de pe suprafața hărții de către comuniști.

Trecem pe lângă slangul românesc al curvei ajunsă la ramolire…

După scena amorului din lanul de grâu…tânărul viitor mire trece pe lângă cimitirul satului. Decupările de imagine ale autorului sunt foarte sugestive…și implică treceri de la un nivel la altul al narațiunii filmice.

4 comuniști zemzeci…care fac propagandă pentru înscrierea oamenilor la colectiv. Doamna Marinela, curva satului…e cea cu slangul, pe care l-am evitat…Atmosfera din crâșmă e foarte sugestivă…ea subliniind atmosfera internă a  bărbaților, care sunt slobozi la gură la beție…și sar la încăiereală, la bătaie, din orice.

Zâna de aici…Smaranda, moare în mod suspect. De fapt e violată și ucisă de ofițerul rus, care va apărea spre final. Cei doi socri se îmbrățișează împreună cu toți bețivanii din crâșmă. De ce? Tânărul o ia de nevastă pe tânăra cu care curvise în lanul de grâu…Se pune nunta într-o zi de joi…pentru că duminica vine circul și e și zi de film…comunistic…

Mireasa filmului spală…și el o sărută prin cearșaf

Niște copii, șugubeți, fac să răsară steagul tocmai dintr-o…realitate foarte populară…în vorbirea curentă…

După scene de film mut, a la Stan și Bran…filmul de dragoste…cu accente dramatice…adus de partid…Vine circul în timpul filmului, merg la circ, acolo se întâmplă lucruri non-cotidiene…și familia își face o poză pentru viitor.

Mirii văd…jocul purității la circ. Smaranda e îngropată…pe când circul pleacă…Pomana ei…și stafia ei se întoarce acasă. O dezgroapă și o găsesc cu picioarele murdare de vinul, care îi căzuse mamei din mână…la vederea stafiei ei, îmbrăcată în mireasă…pentru că murise nemăritată…

Autorul filmului a surprins foarte bine atmosfera nunții și a înmormântării la români și, nespus de bine, atmosfera terorii comuniste…

Mireasa își pune voalul…În curte, masa pusă, de nuntă, își așteaptă mesenii, care se întorc de la Biserică, de la Cununie. Alaiul foarte fericit vine spre curte, spre casa mirelui.

Și…vine teroarea: a murit tovarășul Stalin, părintele popoarelor, și toată lumea trebuie să țină doliu. Nunta nu mai are loc! Dacă nu: represiune!

Nunta se împrăștie pe zi…dar revine noaptea…Nu se aude decât musca…care se pune pe chelie…Copiii sunt legați la gură ca să nu se audă râsul lor…tacâmurile sunt ridicate…se cântă pe mutește…se vorbește în șoaptă…Ce trebuie mai mult ca să configurezi starea de spirit a ceea ce a însemnat demonicul comunism depersonalizant românesc?

Telefonul fără fir al zvonurilor…ficționalizează realitatea. Și când socrul mare nu mai rezistă, ca revoluționarii din decembrie 1989, atunci începe chef, muzică, zbânțuială…și tancul intră în peretele casei…sar soldații ruși…moare socrul mare rănit de glonț, care se ștergea (absolut memorabil) de sânge, ca de o pată de apă…

Inventatorul satului moare răpus de glonț…și sufletul lui zboară, în sfârșit, cu aripi spirituale…pentru că cele de lemn…nu îl ridicaseră deloc de la sol…Doar o fărâmă de Biserică și crucea din turlă transcend comunismul până în democrație…unde drama profundă a acestui sat…devin subiect comic, pentru niște nătăfleți de reporteri…

Bătrâna surdă de lângă reporter e fosta…mireasă…Chipul ei, de aproape…pentru că toți ne ducem, toți îmbătrânim…și bătrânețea și moartea fac parte din normalitatea noastră: dură și realistă.

Final…cu stafia Samarandei…și, la o oră, 19 minute și 14 secunde aflăm că tot filmul e o istorie reală…și crudă…și uitată, în cele din urmă…

Nunta mută = România mută

Și ori de câte ori vom amuți și nu ni se va auzi glasul, adică vom pactiza cu starea de fapt…nunta mută se va repeta, ne va lovi crunt, pentru că nu i ne împotrivim nicidecum. Ca să i te împotrivești trebuie să faci ceea ce simți că trebuie să faci și e drept să faci…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *