Frumusețea cartonului
de ouă…
e o frumusețe
de poveste,
doar pentru cei care încă
mai cred că sărăcia e atât
de plină de fericiri
mărunte,
încât nu se poate gândi la
decapotabile sau vile la mare.

Numai când ai bani să
cumperi un carton de ouă,
cu 30 de ouă,
crescute în casoletă,
atunci simți că fericirea e
la ea acasă.

Și după această fericire
vine fericirea colțului de pâine,
cu 150 gr. salam,
de proastă calitate,
pentru 5 zile…
pentru că pensia de la C.A.P.
s-ar putea să îți fie greșită la 100 de lei,
de la d-l Iliescu încoace,
pentru tot ce te face să mori…

Drăguțule cu bani
în exces,
eu, bătrânul sau bătrâna
cu copii nerecunoscători,
care trăim pe lângă tine
ca bălăriile pe lângă mausoleu,
nu vrem decât foarte,
foarte,
foarte puțin…

Nu mai avem demnitatea
de a ne bucura de bani
puși în mână!

Îi luăm și pe cei aruncați,
și toate mărunțișurile,
câte o rufă veche de-a voastră,
câte ceva…
care să ne intre din măselele
cariate
și puține,
la noi în stomacul mic,
chiorăind mereu
și care a uitat,
de mult,
desfătările culinare…

Dacă ai ochi să ne vezi…
aruncă-ne din galopul vieții
tale ceva, și nouă,
care ne trăim viața cu puțin
și ne așteptăm…
mutarea pe celălalt țărm.

Dincolo vom fi, drăguțule,
în altă stare de lucruri.

Did you like this? Share it: