Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Zi: 25 februarie 2010

Semnificații, imagini, locuri comune

Boabele de cafea…care, sub formă de inimă, spun că noi…iubim, mai degrabă spus, nouă ne place cafeaua. Dacă nu am fi băut niciodată cafea sau dacă nu am fi știut importanța cafelei pentru trezirea noastră…inima de cafea ar mai fi însemnat: am nevoie de o cafea bună?

Adică de ce are nevoie un simbol ca să ne transmită ceva anume?

Are nevoie de experiența noastră, pe de o parte și de deschiderea noastră spre a învăța, pe de altă parte. Dăruim un mărțișor peste câteva zile sau aducem un cadou cuiva, care să intre în semnificațiile cunoscute de persoana vizată. Imaginea sau cadoul spun ceva cunoscut și ceva necunoscut în același timp, dar care se comunică deodată.

Constantin Codreanu scria pe 22 februarie 2010 despre o afirmație a lui Ion Cristoiu, cum că nu îi place să scrie gratuit, pe un blog, pentru că el scrie pentru bani. Adică publică contra cost sau trăiește din scrisul la ziare. Ce idei ies în prim-plan de aici? Două și anume: ideea banilor…și cea a non-gratuității, care au legătură interioară.

Vrea bani și nu vrea să dăruie, să se dăruie…Gratuitatea cere dăruire. Dăruirea, darul e o ieșire spre altul…unde împlinirea nu vine din bani în primul rând, ci din bucurie…Și banii produc tot bucurie…Dar banii aceștia, fără gratuități, sunt o bucurie care nu respiră și spre alții.

Însă e un lucru comun să fii plătit…și e unul anormal…să muncești degeaba…în capitalism. Adică darul, ca expresie a gratuității inimii, nu e ceva specific capitalismului…unde totul costă. Numai că viața ortodoxă e viața dăruirii…tocmai de aceea nu se poate mula pe avariția sistemului capitalist, pe duritatea limbajului și a luptelor intestine capitaliste.

Darul ortodox iese din schemă. La fel și bucuria de un altul, deschiderea în fața altuia, iertarea altuia…care nu sunt prescrise ca norme între angajați, ca locuri comune…Ele sunt excepții…și, tocmai de aceea, nu mulți le înțeleg semnificația curată, profundă, normală…

În mașină se privește pe geam, nu? Dacă cineva lovește o bătrână sau un copil…scrie undeva că trebuie să le iei apărarea? Unde scrie? Lăsați Scriptura, bunul simț, educația…Pe geam, pe fereastră, pe scaun nu scrie ce să faci în această situație…Tocmai de aceea a sări în ajutorul cuiva sau a returna portofelul găsit pe stradă…nu ține de capitalism…ci de conștiința creștină.

Locurile comune (nu călcați iarba!; depărtați-vă de uși!; loviți aici în caz de incendiu!; civism; maniere elegante) ne previn sau ne poziționează vizavi de alții…dar nu ne aduc un plus de bucurie, de frumusețe în viață. Un gest neașteptat și frumos, o discuție interesantă, o față zâmbitoare…sunt excepțiile pe care le așteptăm și care nu sunt prescrise într-un comportament standard al societății capitaliste.

Cu alte cuvinte simțim una și facem alta…sau așteptăm lucruri neprescrise, nepuse pe tapet. Pentru că semnificațiile nespuse, ci doar sugerate…sunt mai multe decât cele schițate, precizate, ștampilate.

Invidie de prost

Nu poți să fii invidios până nu ești și prost…sau mai prost, pentru că numai prostia naște invidia seacă, meschină, bădărană. Și, ca să dau un exemplu elocvent, spun faptul că de vreun an, după fiecare predică a mea duminicală, cineva…caută să vadă ratingul predicii mele. Adică nu îl interesează conținutul ci impactul online, ca și când impactul ar măsura valoarea.

Asta arată și cine e…și ce nu face…

Și l-a căutat ba pe BlogRank, apoi pe Blogflux și acum și pe ZeList.

Îl rog să îmi spună și mie ce concluzii a tras! Titlul articolului de față exprimă considerația mea pentru forările sale online…

Adică invidioșii sunt…penibili…

Viața Sfântului Ierarh Grigorie Palama (1)

Notele de lectură la viața Sfântului Girgorie Palama le avem din viața sa scrisă de Sfântul Filotei al II-lea Kokkinos al Constantinopolului, Cuvânt la cel întru Sfinți, Părintele nostru, Grigorie, Arhiepiscopul Tesalonicului, apud Sfântul Grigorie Palama, Tomosuri dogmatice. Viața. Slujba, Scrieri I, cu studiu introd. și trad. de Arhidiac. Prof. Dr. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2009, p. 457-645.

Între paranteze rotunde se va cita pagina sau paginile unde se regăsește informația sau textul prezentat.

***

„Marele Grigorie” (457): prima elogiere a Sfântului nostru Părinte, de către ucenicul său, Sfântul Fiotei al Constantinopolului. Deși sunt prieten al Sfântului Grigorie, spune Sfântul Filotei, „prietenia…nu ne va putea mitui cuvântul, cum ar putea crede cineva…iar discursul se adresează unor cunoscători”  (458) ai teologiei și ai vieții sale.

El va încerca să scrie despre Sfântul Grigorie, „evitând deopotrivă atât lipsa de măsură (a discursului), cât și concizia (prea mare), imitându-l astfel, după putință și putere, pe acela”(459), adică pe Sfântul Grigorie.

Sfântul Grigorie Palama are părinți de neam bun și se naște la Constantinopol. E întâiul-născut al părinților săi (459) și cf. Idem, p. 459, n. 2, se naște în toamna lui 1296 și a avut cel puțin încă doi frați, pe Macarie și Teodosie și două surori, pe Epiharis și Teodota.

În timpul bazileului Andronic II Paleologul [1282-1328], tatăl Sfântului Grigorie Palama era membru al senatului imperial (460) și, datorită virtuților sale, a devenit dascălul și educatorul personal al nepotului bazileului, adică al lui Andronic III, născut în 1296 (461). Tatăl Sfântului Girgorie îl povățuia însă și pe împărat (461), pentru că el avea virtuți și cuvinte înțelepte, nu se atașa de bani, de câștiguri sau de slavă deșartă ci avea o minunată iubire de aproapele (461).

Tatăl Sfântului Grigorie era respectat pentru evlavia sa și simpatizat pentru ce făcea, fiind totodată „apărător al multor bărbați și femei care sufereau nedreptăți” (462). Pe al doilea fiu al bazileului, pe Constantin Paleologul, tatăl Sfântului Grigorie l-a sfătuit și convins să îndrepte nedreptatea făcută unei văduve sărace (462).

Față de copiii săi, tatăl Sfântului Grigorie nu avea o intimitate relaxată, pentru că „de copii lui, încă fragezi, nu se lipea des cu mâinile și cu buzele, nici nu râdea și se juca cu ei după obiceiul firesc și comun părinților” (463), pentru că dorea să nu se atașeze de ei în mod pătimaș (463).

Unul dintre frații Sfântului Grigorie Palama a murit sub ochii tatălui său de o boală grea, dar acesta a cunoscut că acela s-a mântuit și s-a bucurat întru Domnul pentru el (464). Tatăl Sfântului Grigorie petrecea mult timp „în convorbiri cu monahi, dascăli și părinți duhovnicești” și îi călăuzea și pe copiii lui spre unii ca aceștia (464).

Tatăl Sfântului Grigorie, mergând odată cu toată familia sa spre preotul isihast de la schitul Sfântului Focas, prinde un pește mare, în mod minunat, cu mâna goală, în timp ce era în barcă, pe apă (464-465).

În paragraful al 18-lea se citează Cuvântarea 43, 7 a Sfântului Grigorie Teologul, cf. Idem, p. 465, n. 4.

Spre sfârșitul vieții, tatăl Sfântului Grigorie Palama devine monah (466). În paragraful al 19-lea al Vieții aflăm despre moartea tatălui Sfântului Grigorie și că mama Sfântului Grigorie, ca mireancă se numea Kalli iar ca monahie Kalloni (466).

Tatăl Sfântului Grigorie nu a dorit să își lase familia sub protecția împăratului ci a lăsat-o pe seama Împărătesei cerurilor, adică Maicii lui Dumnezeu (466). Din paragraful al 23-lea aflăm că tatăl Sfântului Grigorie Palama, de care s-a vorbit până acum, ca mirean se numea Constantin iar ca monah: Constanțiu (467).

La moartea lui Constanțiu, tatăl Sfântului Grigorie, acesta nu avea nici 7 ani („nu depășise încă șapte ani”) (467) dar dorea și el ca să se facă monah (467).

Sfântul Grigorie Palama se dedică „exercițiului discursurilor (oratoriei n.n.) și educației profane” (467). Cf. Idem, p. 468, n. 5, școala elementară de la Constantinopol, din vremea lui, cuprindea bazele gramaticii și aritmeticii. Începea la vârsta de 7 ani și dura 4 ani, după care începea școala de retorică, care dura alți 4 ani. După retorică urma școala de filosofie unde se învăța logică, fizică și metafizica lui Aristotel.

Sfântul Grigorie Palama are la școală probleme cu memorarea, la începutul instruirii sale, fapt pentru care se roagă continuu Maicii lui Dumnezeu (468) și, cu ajutorul Maicii lui Dumnezeu această problemă a sa se remediază (468). Tot daruri ale Stăpânei noastre sunt și dispozițiile de generozitate și de compătimire ale Sfântului Grigorie față de ceilalți copii de-o seamă cu el (468).

Sfântul Grigorie era văzut ca un om Sfânt încă de când era copil (469). Are „rezultate atât de excepționale în gramatică și retorică, încât atât în discursuri, cât și în scrieri era admirat în exces de toți, chiar și [de către] cei care erau pe atunci profesori și vârfurile culturii” (469) vremii.

Teodor Metochites e uimit de ceea ce înțelesese Sfântul Grigorie Palama din tratatul de logică al lui Aristotel, fapt pentru care afirmă: „Însăși Aristotel, dacă ar fi fost prezent și l-ar fi auzit pe acesta, cred că l-ar fi lăudat nu puțin. Iar eu spun că de astfel de suflete au nevoie și astfel de firi trebuie să fie cei ce se ocupă de discursuri și tratate, mai cu seamă de cele filosofice și scrise de acest Aristotel în multe astfel de tratate” (469).

Pasajul supra e o mărturie a Sfântului Grigorie despre sine, cuprinsă în ultima lucrare a vieții sale: Contra lui Gregoras I, 14, ca petrecută pe la vârsta de 17 ani, adică în jurul anului 1313, cf. Idem, p. 469, n. 6.

Împăratul se mândrea cu Sfântul Grigorie Palama și dorea să îl aibă cu sine, pe când el dorea monahismul (469-470), supunându-se „monahilor și părinților sârguincioși și dascăli ai virtuții, mai cu seamă celor mai de seamă și mai sârguincioși dintre cei ce se coborau din Sfântul Athos, care-i spuneau că grea și abruptă este calea evanghelică și dur și apăsător jugul ușor al Domnului” (470).

Sfântul Grigorie Palama, împreună cu alți tineri, primește sfătuire duhovnicească de la Sfântul Teolipt al Filadelfiei, un mare isihast al secolului său (471). Despre Sfântul Teolipt, Sfântul Filotei, biograful Sfântului Grigorie spune, că el „i-a fost părinte (Sfântului Girgorie Palama n.n.) și inițiator în cele mai bune încă de pe timpul părinților lui” (471), adică de pe când trăiau părinții Sfântului Grigorie Palama și el era mirean.

Sfântul Teolipt l-a învățat pe Sfântul Grigorie „sfânta trezie și rugăciune a minții”, fapt pentru care „a ajuns în chip minunat la deprinderea ei încă petrecând în tumulturi și în lume” (471), adică a învățat să practice și a sporit în rugăciunea lui Iisus încă de când era mirean.

Sfințenia lui Dumnezeu în viața noastră

Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Stăniloae

Teologia Dogmatică Ortodoxă,

vol.1, ed. a II-a,  Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1996.

II

Fiinţa şi atributele lui Dumnezeu

p. 182-185.

C. Atributele lui Dumnezeu legate de spiritualitatea Lui și participarea creaturii la ele

3. Sfințenia lui Dumnezeu și participarea noastră la ea

c) Sfințenie și transparență

d) Sfințenia este legată de jertfă și are caracter interpersonal

e) Sfințenia vine de la Persoana absolută

Aici, pentru a asculta şi a downloada.

Podcastul nostru are 43. 26 minute.

Comentariile anterioare

Tudor Chirilă îți dă cartea…în locul televizorului!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=-zck0d8cqD4]

Filă video preluată de aici.

Atenție!

A nu se înțelege că trebuie să dați foc televizorului sau că trebuie să vă transformați în piromani! Spotul de deasupra spune altceva: acordați-vă timp pentru lectură mai mult decât pentru facilul programelor TV.

Veți rămâne cu ceea ce ați citit, cu lucrurile profunde înțelese…pentru că lectura vă formează, cu adevărat,  interior.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort