Notele de lectură la viața Sfântului Girgorie Palama le avem din viața sa scrisă de Sfântul Filotei al II-lea Kokkinos al Constantinopolului, Cuvânt la cel întru Sfinți, Părintele nostru, Grigorie, Arhiepiscopul Tesalonicului, apud Sfântul Grigorie Palama, Tomosuri dogmatice. Viața. Slujba, Scrieri I, cu studiu introd. și trad. de Arhidiac. Prof. Dr. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2009, p. 457-645.

Între paranteze rotunde se va cita pagina sau paginile unde se regăsește informația sau textul prezentat.

***

„Marele Grigorie” (457): prima elogiere a Sfântului nostru Părinte, de către ucenicul său, Sfântul Fiotei al Constantinopolului. Deși sunt prieten al Sfântului Grigorie, spune Sfântul Filotei, „prietenia…nu ne va putea mitui cuvântul, cum ar putea crede cineva…iar discursul se adresează unor cunoscători”  (458) ai teologiei și ai vieții sale.

El va încerca să scrie despre Sfântul Grigorie, „evitând deopotrivă atât lipsa de măsură (a discursului), cât și concizia (prea mare), imitându-l astfel, după putință și putere, pe acela”(459), adică pe Sfântul Grigorie.

Sfântul Grigorie Palama are părinți de neam bun și se naște la Constantinopol. E întâiul-născut al părinților săi (459) și cf. Idem, p. 459, n. 2, se naște în toamna lui 1296 și a avut cel puțin încă doi frați, pe Macarie și Teodosie și două surori, pe Epiharis și Teodota.

În timpul bazileului Andronic II Paleologul [1282-1328], tatăl Sfântului Grigorie Palama era membru al senatului imperial (460) și, datorită virtuților sale, a devenit dascălul și educatorul personal al nepotului bazileului, adică al lui Andronic III, născut în 1296 (461). Tatăl Sfântului Girgorie îl povățuia însă și pe împărat (461), pentru că el avea virtuți și cuvinte înțelepte, nu se atașa de bani, de câștiguri sau de slavă deșartă ci avea o minunată iubire de aproapele (461).

Tatăl Sfântului Grigorie era respectat pentru evlavia sa și simpatizat pentru ce făcea, fiind totodată „apărător al multor bărbați și femei care sufereau nedreptăți” (462). Pe al doilea fiu al bazileului, pe Constantin Paleologul, tatăl Sfântului Grigorie l-a sfătuit și convins să îndrepte nedreptatea făcută unei văduve sărace (462).

Față de copiii săi, tatăl Sfântului Grigorie nu avea o intimitate relaxată, pentru că „de copii lui, încă fragezi, nu se lipea des cu mâinile și cu buzele, nici nu râdea și se juca cu ei după obiceiul firesc și comun părinților” (463), pentru că dorea să nu se atașeze de ei în mod pătimaș (463).

Unul dintre frații Sfântului Grigorie Palama a murit sub ochii tatălui său de o boală grea, dar acesta a cunoscut că acela s-a mântuit și s-a bucurat întru Domnul pentru el (464). Tatăl Sfântului Grigorie petrecea mult timp „în convorbiri cu monahi, dascăli și părinți duhovnicești” și îi călăuzea și pe copiii lui spre unii ca aceștia (464).

Tatăl Sfântului Grigorie, mergând odată cu toată familia sa spre preotul isihast de la schitul Sfântului Focas, prinde un pește mare, în mod minunat, cu mâna goală, în timp ce era în barcă, pe apă (464-465).

În paragraful al 18-lea se citează Cuvântarea 43, 7 a Sfântului Grigorie Teologul, cf. Idem, p. 465, n. 4.

Spre sfârșitul vieții, tatăl Sfântului Grigorie Palama devine monah (466). În paragraful al 19-lea al Vieții aflăm despre moartea tatălui Sfântului Grigorie și că mama Sfântului Grigorie, ca mireancă se numea Kalli iar ca monahie Kalloni (466).

Tatăl Sfântului Grigorie nu a dorit să își lase familia sub protecția împăratului ci a lăsat-o pe seama Împărătesei cerurilor, adică Maicii lui Dumnezeu (466). Din paragraful al 23-lea aflăm că tatăl Sfântului Grigorie Palama, de care s-a vorbit până acum, ca mirean se numea Constantin iar ca monah: Constanțiu (467).

La moartea lui Constanțiu, tatăl Sfântului Grigorie, acesta nu avea nici 7 ani („nu depășise încă șapte ani”) (467) dar dorea și el ca să se facă monah (467).

Sfântul Grigorie Palama se dedică „exercițiului discursurilor (oratoriei n.n.) și educației profane” (467). Cf. Idem, p. 468, n. 5, școala elementară de la Constantinopol, din vremea lui, cuprindea bazele gramaticii și aritmeticii. Începea la vârsta de 7 ani și dura 4 ani, după care începea școala de retorică, care dura alți 4 ani. După retorică urma școala de filosofie unde se învăța logică, fizică și metafizica lui Aristotel.

Sfântul Grigorie Palama are la școală probleme cu memorarea, la începutul instruirii sale, fapt pentru care se roagă continuu Maicii lui Dumnezeu (468) și, cu ajutorul Maicii lui Dumnezeu această problemă a sa se remediază (468). Tot daruri ale Stăpânei noastre sunt și dispozițiile de generozitate și de compătimire ale Sfântului Grigorie față de ceilalți copii de-o seamă cu el (468).

Sfântul Grigorie era văzut ca un om Sfânt încă de când era copil (469). Are „rezultate atât de excepționale în gramatică și retorică, încât atât în discursuri, cât și în scrieri era admirat în exces de toți, chiar și [de către] cei care erau pe atunci profesori și vârfurile culturii” (469) vremii.

Teodor Metochites e uimit de ceea ce înțelesese Sfântul Grigorie Palama din tratatul de logică al lui Aristotel, fapt pentru care afirmă: „Însăși Aristotel, dacă ar fi fost prezent și l-ar fi auzit pe acesta, cred că l-ar fi lăudat nu puțin. Iar eu spun că de astfel de suflete au nevoie și astfel de firi trebuie să fie cei ce se ocupă de discursuri și tratate, mai cu seamă de cele filosofice și scrise de acest Aristotel în multe astfel de tratate” (469).

Pasajul supra e o mărturie a Sfântului Grigorie despre sine, cuprinsă în ultima lucrare a vieții sale: Contra lui Gregoras I, 14, ca petrecută pe la vârsta de 17 ani, adică în jurul anului 1313, cf. Idem, p. 469, n. 6.

Împăratul se mândrea cu Sfântul Grigorie Palama și dorea să îl aibă cu sine, pe când el dorea monahismul (469-470), supunându-se „monahilor și părinților sârguincioși și dascăli ai virtuții, mai cu seamă celor mai de seamă și mai sârguincioși dintre cei ce se coborau din Sfântul Athos, care-i spuneau că grea și abruptă este calea evanghelică și dur și apăsător jugul ușor al Domnului” (470).

Sfântul Grigorie Palama, împreună cu alți tineri, primește sfătuire duhovnicească de la Sfântul Teolipt al Filadelfiei, un mare isihast al secolului său (471). Despre Sfântul Teolipt, Sfântul Filotei, biograful Sfântului Grigorie spune, că el „i-a fost părinte (Sfântului Girgorie Palama n.n.) și inițiator în cele mai bune încă de pe timpul părinților lui” (471), adică de pe când trăiau părinții Sfântului Grigorie Palama și el era mirean.

Sfântul Teolipt l-a învățat pe Sfântul Grigorie „sfânta trezie și rugăciune a minții”, fapt pentru care „a ajuns în chip minunat la deprinderea ei încă petrecând în tumulturi și în lume” (471), adică a învățat să practice și a sporit în rugăciunea lui Iisus încă de când era mirean.

Did you like this? Share it: