Viața Sfântului Ierarh Grigorie Palama (5)

*

Prima parte, a doua, a treia și a patra

***

Sfânta Teodota, sora Sfântului Grigorie Palama era grav bolnavă…aștepta să își dea duhul…însă a dorit ca el să vină și să-i spună ultimele cuvinte (525). Sfântul Grigorie prezice faptul că el va merge acolo, înainte ca ea să adormă…lucru care se împlinește (526).

Deși toți așteptau ca Sfânta Teodota să moară…într-un mod mai presus de fire, timp de 8 zile a trăit „fără hrană, fără somn, fără dureri și fără să vorbească, încredințând faptul că era vie numai prin respirația scurtă și prin ochi, așteptând venirea fratelui potrivit prezicerii” (526).

Cine poate explica o asemenea iubire și o asemenea încredere în sfințenia fratelui său, a Sfântului Grigorie Palama?

După 8 zile, seara, Sfântul Grigorie a venit la Sfânta Teodota, sora lui, „a stat la căpătâiul ei și i-a vorbit; iar ea simțind aceasta, ridicându-și spre el ochii, deodată, și rostind cu sufletul și cu mintea: Slavă Ție, Doamne!, după puțin timp, l-a trimis în chip slăvit la Dumnezeu” (256).

Și când Sfânta Teodota și-a dat sufletul, „fața ei a fost slăvită în chip minunat de lumina dumnezeiască, care a zugrăvit, și pentru cei din afară, sfânta și nespusa ei strălucire” (526). La prohodirea ei, „unii dintre cei prezenți și însuși Marele Grigorie au simțit o asemenea bunămireasmă, încât, din pricina mărimii ei, n-au putut-o tâlcui” (526-527).

Când era singur, Sfântul Grigorie Palama avea următoarea formă de viață: era atent „la isihie, trezvie, rugăciune și arătările (extazele / vedeniile n.n.) dumnezeiești” (527).

Varlaam din Calabria era, din octombrie 1339, la Constantinopol, și se juca cu  cele dumnezeiești ca la jocul de zaruri sau ca și când ar fi la pariurile de la cursele de cai (527). Ocupația de căpetenie a ereticului Varlaam era „prefăcătoria și impietatea” (527), scriind teologie tocmai pentru ca să o facă harcea-parcea (527).

Și, zice Sfântul Patriarh Filotei, autorul Vieții Sfântului Grigorie Palama, după cum „iudeii, mai înainte, împotriva lui Hristos, așa și el l-a introdus pe Beelzebul  (pe dracu n.n.) în locul harului Duhului [cf. Mat. 3, 22], numindu-i rătăciți pe cei deiformi (pe cei îndumnezeiți n.n.), acuzându-i pe Sfinți de erezie și numindu-i blasfemiatori, înșelați și cacodocși (adică rău credincioși n.n.), el, reaua vistierie a cacodoxiei și instrumentul exact (deplin n.n.) al blasfemiei și amăgirii (introducerii în eroare, în erezie n.n.)” (527).

Adică, mai actualizat, Varlaam din Calabria era  un romano catolic, un luteran, un greco catolic, un adventist, un baptist, un mormon etc….care se cred mai ortodocși decât toți Sfinții Ortodoxiei la un loc.

Și Varlaam corupe spre erezie pe cei din jurul patriarhului de Constantinopol (528) și „i-a convins pe toți să abjure închinarea riguroasă, potrivit bunei cinstiri/dreptei credințe și să voteze împotriva ei” (528).

Patriarhul Constantinopolului trece de partea ereticului Varlaam, fapt pentru care patriarhul îl cheamă pe „Sfințitul Grigorie și pe cei dimpreună cu el ca pe niște vinovați” (528). Sfântul Grigorie Palama vine „îndată, fără șovăire și fără întârziere” la patriarhul Constantinopolului, având drept companioni „pe Isidor [Buchir] și pe Marcu [Vlatis], prietenii săi de căpetenie, și pe bunul Dorotei [Vlatis]” (528).

Când ajunge Sfântul Grigorie Palama la Constantinopol mai găsește ortodocși doar „unul sau doi dintre cei mai buni” (529), adică dintre cei care mai cunoșteau teologie și nu dintre cei oarecare, fără cunoștință.

Ce reușește acolo Sfântul Grigorie Palama? Ca, prin propovăduirea sa dumnezeiască, pe toți de acolo, împreună cu patriarhul și Sfântul Sinod al Constantinopolului, să îi învețe să creadă drept (529). Adică unul…îi învață pe toți. Doar unul

Și astfel, după ceva timp, cei de la Constantinopol, când „au ajuns la oceanul tratatelor lui (ale Sfântului Grigorie  Palama n.n.), discutând zile și nopți întregi, ascultând minunatele lui cuvinte împotriva lui Varlaam și a glăsuirilor lui deșarte, și găsind, în chip asemănător, glăsuirile lui din scrieri și tratate drept glăsuiri ale lui Dumnezeu, toți, împreună, l-au mărturisit, în chip răspicat, minte sfântă” (529), pe Sfântul Grigorie Palama.

Patriarhul începe să îi datoreze recunoștință, cât și cei din jur (529-530), pentru că i-a luminat în problema vederii lui Dumnezeu și a harului necreat.

Se întrunește un sinod la Constantinopol, ținut în primăvara lui 1341, când, cf. Idem, p. 530, n. 51, împăratul romeic, al Constantinopolului, Andronic III Paleologul, s-a întors dintr-o campanie militară, victorioasă, în Epir și Acarnania.

Isihastul Dionisie (viețuitor în Paroria, cf. Idem, p. 532, n. 54) îl va vedea pe Sfântul Grigorie Palama într-o vedenie, cum devine ierarh, dar și pe omuleții cu „față urâtă și neagră”, adică pe Varlaam și Akindynos, ereticii (532-533).

Cancanul și…omul

Eu sunt tabloidard, scriu la reviste și ziare cu fotografii dezbrăcate…mai mult decât text și am nevoie de guguștisme…pentru maneliștii iubitori de prezidențiabili ca și ei. Și, în acest scop patetic, stau la pândă…amușinez coșurile de gunoi ale respectivilor, mă uit pe blogurile/saiturile lor, văd unde se află, unde vor fi…și eu sunt acolo…golanul care fac bani din prezența, strănutul, prostia sau defectele evidențiaților sociali.

Acu’, Bucureștiul, e un oraș în care…te lovești de altul fără să vrei. Iar, în ultimul timp…dacă era să scriu, la nivel online, despre…pe cine l-am văzut eu, de câte ori, unde, în ce era îmbrăcat…de ce era îmbrăcat așa, făceam ălea articole…de mă umpleam de vizualizări.

Păi, ca să fiu concretos, concretibil, contrastant, enervant…vă dau nește exemple…despre cum aș putea să mă fac cancanist…la loc comanda…sau să scriu sub psevdonime la greu.

Păi, într-o zi de la Dumnezeu, pe un timp cam ghebos…dintr-o mașină cu numărul de…mai închisă la culoare, se dă-te Cristian Brancu jos, la cravată și costum, în colț la Unirii, când faci colțul ca să iei tramvaiul…și cumpără, de la mărita Garofina țiganca, din colț, nește flori…că da, nu are bani ăia de la Antena 2…ca să ia și el dă la ălea, care au teșchereau mai mare…și sunt mai dă firmă.

Că să uita în dreapta și în stânga (va să zică de rușine), ochii florile, dădu banii, mai așteptă și rest…(o, vai de capul lui, maică, nu știe să lase și de la el nimic!) și, tușind cam sec, odată…scurt…intră în mașina-i și pe acolo fu plecat…și până în ziua dă astăzi.

Și, am un articol tare de tot! O știre de 10.000 de euro pentru cancanismul românesc: Brancu nu își permite flori de firmă! Ia de la second hand…

Al doilea articol e despre…Mihaaaaaai Bendeaaaaaac! Că eu mergeam pe aci, pe la parcare…și Mihai Bendeac, cu un copil pe lă lângă el, astă vară, cu chelie și bască…și copilul sărind și vorbind, ca copiii…mergea la supermarchetu din Unirii. Io am zâs că el are copil, că e însurat…că nu știam nimic de viața lui…doar din filme…Și așa am rămas cu gândul, că copilul e…al lui.

Dar nu e al lui, da, nu e al lui…ci am aflat că e, de fapt, fratele lui…pentru că mama sa și tatăl său…au mai făcut unul mai la bătrânețile lor…Dar când m-am uitat eu, la el, pă stradă, părea micuț…și nu așa dăștept ca la televizor…că nu glumea pă stradă…cum mi-aș fi închipuit eu, ci era normal, părea normal…și cam blegoman așa…Asta, cu blegoman…e numai pentru rating…sau pentru intrigă

Titul de 20.000 de euro: Mihai Bendeac pe stradă…pare un pămpălău, mai ales când se duce la cumpărături…Nu are și el servitoare? Gardă de corp? Maseoză, ca să îi facă cumpărăturile?

Acu două de la TV…și două de la blogăăăăări…

Că tot astă vară, că când eu treceam prin față pă la Unirii…și el cobora, ca o balerină supraponderală…de la ăia de la Orange…m-am dat ochi în ochi…și s-a speriat, întorcând capul (pentru că m-a citit pă net, băi!)…Cetin Ametcea, adică ăla care să crede primul la…scos cuie cu nasul…

Acu, că se nimeri…îi zicem la mulți ani lu’ nevasta lui, că împlinește o vârstă…dar vă spun eu, dragi cititori, că arhi e un rușinos, un retras de firea lui, că îi e rușine să pară deștept…deși, la nivel online, pare să fie mare infractor…și inchizitor

De aceea, pentru un articol de doar 5 dolari bucata, titlul de titlu: Arhi: un buldog rușinos…ca o fată care nu știe să sărute.

Însă, tot prin fața blocului meu…că eu ieșeam…iar el ținea o domnișoară de mână, mai mică decât el la înălțime…și s-a simțit stingherit când m-a văzut…dar s-a făcut că nu mă știe…l-am văzut pe Bogdan Andrei Voicu, care și-l scrie pe Bogdan cu doi de b și cu y, ca pe românește, ca să îl cunoască lumea…

Și el tot rușinos, nevoie mare, da, deși e la toate ivenimentele ăstea blogăristice, de mă mir și eu cum de toți cârnații (mă gândeam la…cârnații de Pleșcoi) și ratații știu să facă net…și netul nostru e atât de important în lume…de nimic nu-mi place la…marii blogăăăări români din parcarea adormită.

Și, pentru un titlu de 3, 5 euro: Bobby Voicu…le plimbă printre blocuri…

Finala, super categoria grea, e pentru colegul lu’ Se Freacă De Discuri și anume despre parazitul Cheloo, care, de fapt, el e cam chel în cap…și te înjură de morții mă-tii până adormi…dar e chemat la catalog: Cătălin Ștefan Ion, adică: Maria Florentina Laura.

Și acesta, adică, da, 2010, care este…trăgea după el o domnișoară…ca și cum ar fi fost o remorcă, tot mai mică ca el (aoleo, o face cu minore!!!!), prin față pă la mec, pă la Unirii (că d-aia e Unirii: ca să se unească mână cu mână, ca să fim ca frații) și avea la cap o eșarfă, cam ramolită, frate, și o geacă din secolul 17 de nespălată, că da, nu mai e detergente la aprozar…

Și titlu, bagă mare!, de 1000 de euro: Cheloo merge cu remorca după el…fără detergent în dotare…

Și iată, iubiți cititori de tabloidarde, cum mai mă făceam cu vreo cinci articolașe pă online…de mă umpleam și de bani cu carul…

Adică, da, ca să găsești nod în papură pot continua, că nu numai cu ei m-am întâlnit pe stradă. Pot spune că am văzut părul încurcat în moațe, al lui O lacrimă pentru pământ…de vreo 3 ori…și iar s-a făcut că nu mă vede…dar să votează la mine pe iutube dă nu să vede, că, da, părintele Dorin e bun cu mine…și nu lasă pe toți nevrozații să bage comentarii nașparlii despre Konecter.

I-am văzut ochelarii d-lui Andrei Pleșu de aproape, care era în colț, la Universitate și cu mâna în buzunar și chiar sprâncenele…și l-am salutat…și mi-a zâmbit condescendent…ca unei cutii cu lapte, abia mulse…că nici dumnealui nu ne cunoaște…Și nu părea deloc filosof…nici critic al artelor

Pe când, pe d-l Gabriel Liiceanu (eu coboram pe scări la Romexpo, și dumnealui vorbea…și mi s-a părut că are un sentiment de disconfort…privindu-mă, de parcă m-ar fi cunoscut din alt secol) vorbind cu Mihail Neamțu, care era mulțumitor…pentru cartea care abia îi apăruse…și plin de o pedagogie a duplicității, demnă de remarcat…

Apoi l-am văzut pe Romică Țociu, care umbla prin porbagajul unei mașini, poate că a lui, ca prin pustiul Saharea…pasărea colibri…Și apoi, ca din întâmplare, colț cu Intercontinental…l-am salutat pe d-l Tudor Octavian și acesta, când m-a văzut așa…cu barbă mare…și-a dat seama că e rost de vreun preot…și s-a aplecat ca pentru reverență, instinctiv, în fața unui preot…

Și apoi, pe d-l Horia Roman Patapievici l-am văzut la o înmormântare, ținea capul mai mult în jos și nu părea deloc inteligent…iar d-na Maia Morgenstern, cu părul în vânt, fugea spre teatru și nu părea să fii jucat pe Maica Domnului în … de Mel Gibson…

Dar l-am mai văzut și pe Calu (traficant de orice, neprins încă…sau pușcăriabil în devenire), pe vreo două grupuri cu alba-neagra, pe alte câteva grupuri care vând țigări de contrabandă și vreo 3 case te toleranță ilegale, pe lângă care am trecut și…piranda, una, două, au vrut, ca să îi dea lu șefu, o fată…care să mă încălzească la inimă…

Și am mai văzut mulți scăpătați, care cerșesc pe stradă, bărbați și femei, și tinere cu nasul în vânt și prostuțe, amușinatori de violuri, diletanți, băieți cinstiți, Sfinți, criminali, muncitori la drumuri și poduri și săpători de gropi ale altora, reclame pentru indioți, o viață pentru irespirabil…și multă prefăcătorie…pentru că în loc de cancan…sau dincolo de el…omul e falsificat…

Ce ați aflat despre cei de mai sus de la mine? Nimic…

E chiar așa de interesant că și d-l Andrei Pleșu are batistă…sau că Cheloo avea un hanorac pe el, pe care eu l-am detestat?

Da, Ametcea are burtă…și eu am…dar el nu știu de ce…pe când eu de mult…stat la scris…ceea ce nu se corespondează cu el…

Dacă se împiedica d-l Patepievici pe stradă…și eu îl filmam…era interesant? Dacă Marioara Murărescu avea o problemă cu ochelarii iar, unui președinte, îi intra șuvița în urechi…era atât de importantă, ca să ne spetim vorbind despre ea?

De ce, de fapt, vorbim noi despre tot felul de mărunțișuri: de prea deștepți sau de prea proști?

Trimiteți scrisorile prin poștă!

Să fie timbrate, vă rog frumos!

De 4 martie 2010…la 33 de ani de la moartea mea care nu s-a mai produs

Nu, nu eram să mor în cutremurul din 1977…ci, pentru mine, acela, a însemnat mila lui Dumnezeu…pentru ca să mă nasc! Însă atunci au murit mulți…D-na Nicoleta Savin ni-i amintește pe cei mai cunoscuți…dar și un bilanț funest…a ceea ce se poate repeta oricând…

După care ne vorbește (îmbucurător pentru mine!) și despre nedreptățirea la care e supus Ecclesiastul, în receptarea mai mult sau mai puțin recentă, atâta timp cât nu îi este  acceptat mesajul…în autenticitatea lui eclesială.

Așa, oricine poate citi Dumnezeieasca Scriptură, o poate vedea sub aspect lingvistic, istoric, filosofic, documentar…însă mesajul prim și singurul autentic e cel soteriologic. Fiecare cuvânt al ei duce spre mântuirea noastră și fiecare cuvânt al Scripturii trebuie înțeles la modul profund, sfințindu-ți viața și având, drept companioni ai tăi pe calea înțelegerii, pe Sfinții și Teologii Bisericii de până la tine.

Dacă la Iași (ne anunță d-l Florin Lăzărescu), ieșenii au tendința de a cădea din copaci…pentru că au o aspirație spre înalt, spre un tot mai înalt înalt..d-l Mihai Bendeac (care s-a mai temperat…) ne spune povestea, incredibil de comică…și de înălțătoare în același timp, a soldatului Lupu Costel (via Prof. Doru Ana), care, și-a luat în serios vocația de soldat…încât a capturat, în mod ingenios și tenace, strategia militară, pentru simularea unui atac armat…care se proiectase, minuțios, timp de 4 ani de zile.

La o adică…adică la o eventuală amenințare armată…dacă nu ai vreo 10 de-alde Lupu Costel în armata română nu cam câștigi războiul…cu oameni fără perspectivă, fără vocație și fără constructivism militar.

Doamnele Mihaela Șerpescu și Adela Stancu (prietenele noastre din Facebook) ne umplu și dumnealor de primăvară, de multă primăvară…în mod zilnic. Își fac timp pentru asta…

– Cum vă simțiți astăzi, Părinte Dorin, la 33 de ani de la posibila dv. moarte?

Mulțumitor…și trist în același timp…Mulțumitor pentru darul incredibil al vieții, pe care mi l-a dăruit Prea Milostivul Dumnezeu și…simt și multă, enormă tristețe și pentru cei care au murit atunci, în cutremurul din 1977…cât și pentru cei care nu sunt cutremurați nici acum…de nimic frumos, de nimic sfânt, de nimic nobil…

Pentru mine viața are sens, un sens profund…și e plină de multe minuni…Și mă mir, rău de tot, cum de oamenii nu se bucură de minunile din ei și din jurul lor?!

Da, mă simt bine, pentru că harul lui Dumnezeu e bunprea bun cu toți…și ne iartă din plin, consecutiv, mereu, clipă de clipă. Însă binele meu mă doare…pentru că nu e în cât mai mulți…în toți…E un bine care izvorăște în mine și aș vrea să fie izvor veșnic în toți…