De 4 martie 2010…la 33 de ani de la moartea mea care nu s-a mai produs
Nu, nu eram să mor în cutremurul din 1977…ci, pentru mine, acela, a însemnat mila lui Dumnezeu…pentru ca să mă nasc! Însă atunci au murit mulți…D-na Nicoleta Savin ni-i amintește pe cei mai cunoscuți…dar și un bilanț funest…a ceea ce se poate repeta oricând…
După care ne vorbește (îmbucurător pentru mine!) și despre nedreptățirea la care e supus Ecclesiastul, în receptarea mai mult sau mai puțin recentă, atâta timp cât nu îi este acceptat mesajul…în autenticitatea lui eclesială.
Așa, oricine poate citi Dumnezeieasca Scriptură, o poate vedea sub aspect lingvistic, istoric, filosofic, documentar…însă mesajul prim și singurul autentic e cel soteriologic. Fiecare cuvânt al ei duce spre mântuirea noastră și fiecare cuvânt al Scripturii trebuie înțeles la modul profund, sfințindu-ți viața și având, drept companioni ai tăi pe calea înțelegerii, pe Sfinții și Teologii Bisericii de până la tine.
Dacă la Iași (ne anunță d-l Florin Lăzărescu), ieșenii au tendința de a cădea din copaci…pentru că au o aspirație spre înalt, spre un tot mai înalt înalt..d-l Mihai Bendeac (care s-a mai temperat…) ne spune povestea, incredibil de comică…și de înălțătoare în același timp, a soldatului Lupu Costel (via Prof. Doru Ana), care, și-a luat în serios vocația de soldat…încât a capturat, în mod ingenios și tenace, strategia militară, pentru simularea unui atac armat…care se proiectase, minuțios, timp de 4 ani de zile.
La o adică…adică la o eventuală amenințare armată…dacă nu ai vreo 10 de-alde Lupu Costel în armata română nu cam câștigi războiul…cu oameni fără perspectivă, fără vocație și fără constructivism militar.
Doamnele Mihaela Șerpescu și Adela Stancu (prietenele noastre din Facebook) ne umplu și dumnealor de primăvară, de multă primăvară…în mod zilnic. Își fac timp pentru asta…
– Cum vă simțiți astăzi, Părinte Dorin, la 33 de ani de la posibila dv. moarte?
– Mulțumitor…și trist în același timp…Mulțumitor pentru darul incredibil al vieții, pe care mi l-a dăruit Prea Milostivul Dumnezeu și…simt și multă, enormă tristețe și pentru cei care au murit atunci, în cutremurul din 1977…cât și pentru cei care nu sunt cutremurați nici acum…de nimic frumos, de nimic sfânt, de nimic nobil…
Pentru mine viața are sens, un sens profund…și e plină de multe minuni…Și mă mir, rău de tot, cum de oamenii nu se bucură de minunile din ei și din jurul lor?!
Da, mă simt bine, pentru că harul lui Dumnezeu e bun…prea bun cu toți…și ne iartă din plin, consecutiv, mereu, clipă de clipă. Însă binele meu mă doare…pentru că nu e în cât mai mulți…în toți…E un bine care izvorăște în mine și aș vrea să fie izvor veșnic în toți…