Zi: 10 martie 2010

Vindeți viața?!

One comment

Da: e reclama unui tabloid românesc, care se ocupă cu spionarea vedetelor…sau te transformă pe tine în spion, în schimbul unei sume de bani! Adică devii un securist, ca și ăia: pe bani. Te ocupi cu securitatea ziarului sau cu ratingul lui.

Și nenorocirea altuia (că asta e esența capitalismului) devine profitul tău.

Spuneam acum câteva zile despre cei cu care m-am întâlnit, accidental, pe stradă…și care sunt persoane cunoscute. Deci dacă încep să îi urmăresc și îi filmez, dacă aflu tot felul de date compromițătoare despre ei…fac bani…

Însă pe măsură ce eu fac bani…nu devin și eu materie? Un suflet gros, nenorocit? Ba da!

Și atunci reclama de aici are următorul text, în princpiu: Vindeți viața pe bani! Pentru că povestea lui, a celui pe care o vinzi…poate fi și povestea ta, pentru că la un moment dat…și povestea ta va deveni vandabilă…sau poate fi de vânzare…

Însă nu totul e de vânzare! Există lucruri pe care nu le poți cumpăra…dar le poți terfeli, e adevărat, cu consecințe dramatice pentru tine…

Însă ce folos să cumperi…când te vinzi?!

Și când nu mai ai ce să vinzi…cine te mai cumpără?!!!

Antim Ivireanul: avangarda literară a Paradisului. Viața și Opera (2010)

78 comments

(~561 pg) Read Online
(7.0 M) PDF
(~561 pg) EPUB
(~561 pg) Kindle
(~561 pg) Daisy
(1.6 M) Full Text
(8.5 M) DjVu

All Files: HTTPS Torrent (2/0)

***

Cartea de față reprezintă monumentala teză doctorală a Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș, elaborată între anii 2002-2009, având, în mod inițial, ca Teză Doctorală în Litere, titlul: Antim Ivireanul – personalitate complexă a literaturii române.

În ediția de față, cartea are 561 de pagini, 2192 de note infrapaginale, e împărțită în 3 părți și reprezintă o monografie istorico-exegetică complexă și de mare  finețe a vieții, activității și operei Sfântului Ierarh Antim Ivireanul.

Editorul cărții, Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, căruia i-a fost închinată cartea, își exprimă toată prețuirea și dragostea pentru autoare și vă dăruie această carte, ca primă apariție editorială de anvergură, la nivel online, din opera literar-teologică  științifică a autoarei.

De ce nu suntem originali?

Leave a comment

Sursa fotografiei…

Pentru că nu suntem oameni autentici, profunzi, reali. Numai oamenii profunzi pot fi și originali în același timp, pentru că originalitatea lor e o manifestare normală a vieții lor și nu una căutată.

Din acest motiv, artistul sau oratorul manierat sau afectat sunt cei care nu scriu sau nu vorbesc așa cum simt, așa cum vor, așa cum au nevoie…ci vor, mai întotdeauna, să intre în niște șabloane, să joace după regulile altora, după cutume care nu au nimic de-a face cu ei.

Dar cutuma fără aderență la tine nu te exprimă, ci te falsifică. Artistul, oratorul, creatorul de orice care imită în mod servil pe alții, nu se prezintă niciodată pe sine…Și nu se prezintă pe sine, pentru că nu crede în sine. Și neîncrederea lui în sine nu este un act de modestie, ci unul de impotență creatoare.

Omul nu poate să facă ceva autentic, unic, pentru că nu crede că poate să facă și, poate, că nici nu poate să facă. De aceea, pare onest, serios, modest, în mod fals, atunci când nu face ceva unic, când nu merge pe calea lui, pe când cel care, cu adevărat, creează ceva, e socotit înfumurat, rău, iconoclast, pentru că trece peste malurile celorlalți, de dinaintea lui.

Cel mai adesea marii artiști și creatori au orgoliul lor…dar unul al suferinței, al muncii imense…Adică vine în urma a ceva…nu pe nimic…Copiatorul marilor artiști, servil și encomiastic la adresa lor, nu e un om cinstit, ci un profitor după urma grandorii altora.

La fel e în teologie, în artă, în știință: unii fac lucruri unice… pe când alții îi laudă pe cei care fac lucruri unice, vorba lui Eminescu, nu ca să îi laude pe unici…ci să își câștige și ei porția lor de „nemurire”. Însă nemurirea, adică considerația din partea posterității, nu ți-o câștigi cu ce nu ai făcut…ci cu ceea ce ai făcut…

Lucrurile făcute rămân și conving. Te duc mai departe în istorie…

Tocmai de aceea, originalitatea nu vine singură, ci e o urmare a înțelegerii și aprofundării de sine. Omul se creează pe sine…pentru ca apoi să creeze lucruri valorice. Și acestea au marca lui, a persoanei lui imense, adică originalitate.

Deci ești original…dacă ești profund, dacă ai multă muncă în spate și dăruire și putere de creație…de la Dumnezeu.