Nu mă văd fără această bucurie unică, fără bucuria de a munci, de a iubi munca. Pe fiecare zi încerc să văd și mai profund lumea, lucrurile din jur.

Și numai așa viața mea are sens. Un sens tot mai personal.

Nu înțeleg de ce ai renunța la bucuria muncii, a cititului, a rugăciunii, când tocmai acestea te împlinesc. Pierderea timpului e o calamitate de care nu avem nevoie.

Viața Bisericii are ritmul muncii, al ascezei. Pe fiecare zi avem slujbă, o altă slujbă, pentru alți Sfinți care s-au nevoit imens…

Nu stăm niciodată degeaba. Duminica ne întâlnim în rugăciune, pentru că rugăciunea e sufletul sărbătorii.

Într-un film recent…9 inși sunt închiși la un loc…pentru ca să își amintescă de crima pe care au făcut-o. Chiar dacă niciunul, la început, nu înțelegea motivul închiderii lui la un loc cu ceilalți…în cele din urmă se dovedește faptul, că cei nouă contribuiseră la moartea unui tânăr. Tatăl tânărului se răzbună pe cei 9…care nu dăduseră nicio șansă vieții altuia.

De ce suntem la un loc? Pentru că avem un sens comun. Trebuie să ne aflăm sensul nostru, care se include în sensul general al lumii.

Nu știm pentru ce ne-am născut? Haideți să aflăm împreună! Să ne găsim atuurile personale și să vedem de ce suntem în stare. Pentru că astfel ajungem să înțelegem că suntem pentru ceva, cu un anume scop, în viață.

Ultimul film documentar al lui Michael Moore, despre capitalimul care subminează democrația, scoate în evidență, printre altele, și faptul că nu suntem lăsați să trăim potrivit vocației noastre, ci toți oamenii deștepți sunt direcționați spre lumea finanțelor.

Sensul vieții ne este confiscat… pentru că numai 1 % o duc bine (plutocrația) iar 99% dintre cetățeni nu au șanse reale de autonomie financiară.

Cineva îmi vorbea despre faptul, că lumea finanțelor nu e o lume a bucuriei…însă, știm cu toții, de ea se leagă liniștea și prosperitatea noastră minimală.

Chiar dacă, în aparență, banii sunt ghilotina care ne omoară pas cu pas, totuși munca, aidoma sportului, ne ține dinamici. Prea multă stare jos îngrașă, cum prea puțină muncă duce la sapă de lemn.

Și, cu toate acestea, bucuria noastră vine din împlinirea interioară pe care o aduce munca. Când muncim și suntem plini de rugăciune și de dor de Dumnezeu împlinirea e la ea acasă în noi.

Did you like this? Share it: