Marți, 16 martie 2010, am făcut parastas, împreună cu bunica noastră Floarea, soția sa, bunicului nostru…și m-am simțit ca de Paști, l-am simțit aproape…și ne-am bucurat de mântuirea lui, ca și la înmormântarea sa, pentru că harul lui Dumnezeu ne-au umplut din plin.

O zi caldă, chiar dacă cu vânt întețit…și dragostea noastră pentru el am înțeles că e și mai vie…și mai profundă.

Pomenirea cuiva înseamnă adâncirea dragostei pentru el: asta am înțeles din plin odată cu această zi. Și că, dragostea reală își amintește întotdeauna de tine.

Doamne, odihnește-l pe robul Tău Marin, împreună cu toți Sfinții Tăi, Iubitorule de oameni iar pe noi ne umple de bucuria și de pacea Ta! Amin!

Did you like this? Share it: