Arhiva noastră audio din Podomatic

E vorba de prima arhivă audio a platformei Teologie pentru azi, începută în 2008, rămasă intactă peste timp…și, pentru că am desființat pe 12 martie 2010 contul gratuit de acolo, le-am trecut pe toate în contul gratuit de la Chirbit și le prezentăm aici in integrum, în două articole.

Într-un articol separat vom reedita la nivel online, tot în Chirbit, lectura și comentariul nostru la Didahia Sfinților Apostoli.

*

Primele podcasturi audio ale platformei Teologie pentru azi

1. Responsabilitatea în viața ortodoxă

2. Rațiune și cunoaștere

3. Prietenie, credință, răbdare

4. Omul în teologia ortodoxă

5. Imagologia ortodoxă

6. Despre simplitate și împlinire

7. Despre ispite și necazuri

8. Despre nimic și altceva

9. Despre enervare și înțelegerea ei

10. Adevărul ne face liberi

Osificarea democrației

E sintagma pe care am creat-o citind articolul lui Dorin Tudoran, Democrație și democrați, publicat acum o oră.

Pasajul la care mă refer e acesta:

Fiecare tip de democraţie are scheletele ei în dulap. E vital să înţelegem de ce o anumită democraţie este pe cale să se transforme într-un schelet cu dulap. Numai aşa democraţia rămâne ce trebuie să fie – un proces continuu. Altfel, devine osificarea unei ideal.

Democrația devine dictatură când pluralitatea de idei și acțiuni nu mai e reală ci aranjată. După cum democrația e confiscată de capitalismul furibund, când 1% din populație e mai bogată decât 99% la un loc.

Nimfomanie de online

Nu e despre sex! Ci despre dorința unora de a se vedea citați, băgați în seamă, subliniați la nivel online. Aseară am avut parte de un moment de penibil exagerat.

Cineva mi-a trimis niște fotografii, care, de fapt, erau ale altuia. Eu le-am publicat sub numele celui care mi le-a trimis. Acum, deși nu eu eram de vină că am publicat fotografiile…vine pretinsul sau realul făcător al lor și se vrea citat sub fotografii.

O fac și pe asta…și îl citez. După ce îl citez, îmi arată, pentru a treia oară…ce înseamnă să fii nesimțit, trăgându-se de șireturi cu mine.

Îi tai toate fotografiile…și acum, sper, să fie mulțumit.

Cât de avid de tine să fii…ca să faci așa ceva?!

Cum să vii la mine ca să ceri așa ceva, când nu mă cunoști…și cum să ceri să te respect, când ești bădăran?

Așa că nu voi mai primi de la nimeni, decât cu precizări la sânge…ceva, pentru ca să nu mai am parte de nimfomanii de nume, care își vor numele la mine pe blog, ca să vină să se caute de o mie de ori…și să nu mai citească nimic altceva.

Deci a venit la mine…numai ca să i se vadă numele…

Eu cred că nu ai niciun nume…când n-ai caracter…

Cititorul anonim și cartea criticului de literatură

Doamna preoteasă a venit, printre altele, cu o carte a Prof. Eugen Negrici de la bibliotecă (Eugen Negrici, Narațiunea în Cronicile lui Gr.[igore] Ureche și Miron Costin, Ed. Minerva, București, 1972, 343 pagini)…și astăzi, ca să mă destind puțin…o iau și mă uit prin ea. De la un capăt la altul, cineva a citit și a subliniat cu creion negru cartea și a făcut câteva însemnări…

Iată unele dintre ele, apropo de receptarea anonimă a cărților…

La p. a 13-a a cărții l-a șters pe net din fraza: „…cronica dă un net câștig de frecvență verbului în raport cu calificarea”.

În p. a 15-a, sus, a pus în dreptunghi, în sens de cuvânt nepotrivit, cuvântul: trucurilor, din fraza: „Relatarea aceasta simplă a faptelor, în totala ignorare a trucurilor elocvenței emoționează…”.

În ultima frază de jos, de la p. 19, a pus semnul mirării la fraza: „Analiza cronicii lui Ureche confirmă dificultatea raportării literaturii noastre vechi la evoluția organică a culturii…”.

La p. a 23-a  a pus semnul întrebării în dreptul propoziției: „Sobrietății momentului de creație îi corespunde expresivitatea momentului receptării”.

Subliniază, subliniază în mod constant…și are ochi de corector de text.

Nicio subliniere nu e făcută aiurea…ci e disciplinată, făcută fără să altereze textul.

Nu vom afla însă, niciodată, cine a făcut corecturi pe textul editat al criticului literar. Însă e de urmat acest mod de citire implicată, activă,  în care cititorul își exprimă părea imediat ce citește, ce ajunge la un text, la o informație…

1 2