Cititorul anonim și cartea criticului de literatură
Doamna preoteasă a venit, printre altele, cu o carte a Prof. Eugen Negrici de la bibliotecă (Eugen Negrici, Narațiunea în Cronicile lui Gr.[igore] Ureche și Miron Costin, Ed. Minerva, București, 1972, 343 pagini)…și astăzi, ca să mă destind puțin…o iau și mă uit prin ea. De la un capăt la altul, cineva a citit și a subliniat cu creion negru cartea și a făcut câteva însemnări…
Iată unele dintre ele, apropo de receptarea anonimă a cărților…
La p. a 13-a a cărții l-a șters pe net din fraza: „…cronica dă un net câștig de frecvență verbului în raport cu calificarea”.
În p. a 15-a, sus, a pus în dreptunghi, în sens de cuvânt nepotrivit, cuvântul: trucurilor, din fraza: „Relatarea aceasta simplă a faptelor, în totala ignorare a trucurilor elocvenței emoționează…”.
În ultima frază de jos, de la p. 19, a pus semnul mirării la fraza: „Analiza cronicii lui Ureche confirmă dificultatea raportării literaturii noastre vechi la evoluția organică a culturii…”.
La p. a 23-a a pus semnul întrebării în dreptul propoziției: „Sobrietății momentului de creație îi corespunde expresivitatea momentului receptării”.
Subliniază, subliniază în mod constant…și are ochi de corector de text.
Nicio subliniere nu e făcută aiurea…ci e disciplinată, făcută fără să altereze textul.
Nu vom afla însă, niciodată, cine a făcut corecturi pe textul editat al criticului literar. Însă e de urmat acest mod de citire implicată, activă, în care cititorul își exprimă părea imediat ce citește, ce ajunge la un text, la o informație…