Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Cum trăim cu Dumnezeu

Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Stăniloae

Teologia Dogmatică Ortodoxă,

vol.1, ed. a II-a,  Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1996.

p. 197-199

III

Sfânta Treime: structura supremei iubiri

A

Taina Sfintei Treimi în general

2. Sfânta Treime, baza mântuirii noastre

3. Reflexe ale Sfintei Treimi în creație

Aici, pentru a asculta și a downloada.

Podcastul nostru are 50. 43 minute.

Did you like this? Share it:

Previous

Cum smulgi lacrimi și aplauze de la cei care te ascultă

Next

Arhiva noastră audio din Podomatic

1 Comment

  1. Camelia

    Parinte, stiu ca s-a spus:
    „…puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune.(…)
    De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.”

    Din putinele mele lecturi, am ajuns la concluzia ca perceperea si pastrarea starii de har presupune pe de o parte, trairea starii de bucurie, de extaz, ca pe de alta parte sa experimentam slabiciune fizica, o neputinta traita direct sau indirect.

    Vorbiti despre prezenta harului dumnezeiesc, prezenta reala, constientizata in mod deplin. Pentru a pastra acesta stare minunata, este nevoie de multa curatie, sufleteasca, mai ales. Pana si cel mai mic compromis caruia-i cazi victima indeparteaza bucuria si simtirea lui Dumnezeu.

    Am inteles ca trairea in harul lui Dumnezeu, este asociata pe de-o parte, cu starea de bucurie deplina, iar de cealalta parte, cu starea de neputinta fizica, de epuizare, de golire de sine si de durere.
    Bucurie si extaz. Spirit si materie. Inaltare si cadere.

    Este oare permanenta aceasta stare?

    Post usor, cu multa bucurie va doresc.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén