Îți cântă păsăricile în cap

Ești în autobuz: muzică. Ești în supermarket: iarăși muzică.

Muzică pentru căpiat.

Muzică pentru ca să nu poți să gândești, să te rogi, să contempli în jur.

Afară: zgomot.

Am înregistrat minute întregi cu zgomote, cu zgomote din ce în ce mai multe, mari și nenorocite…și când am ajuns acasă am înlemnit de gravitatea și măreția lor sinucigașă.

Cum să mă înțeleagă pe mine unul…căruia, toată ziua, îi țipă păsăricile în cap, când eu stau în atenție și contemplare?

Nu pot să fie atenți, nu pot să fie serioși, nu pot să facă nimic cu cap…pentru că sunt cu mintea tulbure, nu citesc, nu scriu, nu se roagă, nu postesc, nu gândesc și nu dialoghează profund pe marginea marilor teme ale vieții și ale mântuirii.

Cum să mă comentați, când voi nici nu înțelegeți ceea ce scriu?

Însă tot stresul acesta gratuit…e pentru ca să înlocuie atenția omului. Un om fără atenție e o marionetă. Un om fără atenție e un borcan în ocean…pe care îl duce valul unde vrea.