Poate că de aceea trenul sau mașina nu mai ajung la timp în stații, pentru că ceasul românesc, din 2000, nu se mai fabrică.

Dan Arsenie, cel care a făcut articolul-reportaj indicat mai sus, vorbește despre maestrul ceasornicar Radu Dumitru. Dacă îi cauți fața pe online dai în primul rând de acesta, director, și apoi de părintele profesor Dumitru Radu, că sunt teolog, și îl cunosc…Mai sunt și alți omonimi ai săi…dar nu și el…

Nu se găsesc ceasurile…mor și cei care le fac…

Moartea înseamnă tocmai…lipsa pulsului, care bate în timp…

Carcasa de inox ținea mai mult.

La 11. 44 a venit un comentator la articol și a subliniat faptul, că primele ceasuri de la Mecanica Fină București erau marca Cromef, după care s-a produs Orex, care poate veni de la verbul grecesc al vederii.

Ce vezi…vezi în timp.

Nu vezi mă…că ți se duce timpul degeaba?!

Fă ceva cu timpul pe care îl arzi aiurea!

Mărită-te fată, că timpul trece și o să ajungi o fată bătrână!

La 1. 55 azi-noapte însă, Anghel, a scris și el un comentariu și a precizat faptul, că ceasurile de la CFR, despre care se face vorbire în articol, nu erau românești, ci nemțești, marca Junghans.

Doina întreabă, normal, fără legătură cu articolul: De ce îl urăști pe Cioran?

Și comentatorii și ceasurile…sunt atât de paraleli…pentru că timpul, da, le-a luat-o înainte…

Trăiască cel care și-a depășit timpul!

Did you like this? Share it: