E una de fațadă. Nu muncești pentru ca să te bucuri împreună cu Dumnezeu și cu oamenii,  adică pentru ca să crești spiritual, ci pentru ca să impresionezi trei clipe pe unul sau pe altul. Tocmai de aceea rezultatele ei sunt de domeniul aparenței și nu te consolidează interior.

Să facem și noi mașini ca ei, să facem și noi recolte ca ei, să facem doar de ochii lumii…Însă ochii lumii nu pot înlocui modul jegos în care te simți, atunci când ochii lumii se duc la casele lor…și tu rămâi cu nefericirea ta, cu aceeași nefericire…

Englezii sunt lorzi, nu?

Doru Octavian Dumitru a fost luni, 29 martie 2010, în emisiunea lui Cristian Brancu…și a povestit o întâmplare, pe care a trăit-o…lângă un englez…în avion. Și-a scos biscuiții să mănânce…și, văzându-l pe englez lângă el…l-a invitat  să ia…câte unul…până s-a terminat pachetul. Acum, după ce Doru nu mai avea biscuiți…englezul, lordul…și-a scos și el pachetul de biscuiți…dar l-a mâncat de unul singur.

Înțelegeți…gustul nesimțirii?!

Același gust al nesimțirii îl exhibi, când tu ai contul gușat…iar cel de lângă tine e în zdrențe.

A trece, cu nasul pe sus, pe lângă dureri imense înseamnă să ai o civilizație de neam prost. Pentru că, dacă crezi că vei fi interesant numai pentru banii tăi…te înșeli.

Nu te va iubi nimeni pentru că ai bani…dar te vor iubi toți dacă ai caracter și multă modestie.

Nu mi-a plăcut niciodată să fac ceva pentru ca unul, doi, zece să mă laude. Întotdeauna am făcut lucruri pentru că m-au împlinit și m-au împlinit atât de mult încât nu vreau să am o altă viață decât cea pe care o am. Pentru că civilizația este pentru mine tot acest mod foarte complex de interrelaționare prin care eu îmi exprim împlinirea interioară.

Sunt manierat, atent, mărinimos, delicat, deschis și jovial cu oamenii nu pentru că sunt o păpușă cu dinți, ca la circ, care zâmbește la pocnitul din degete…ci pentru că acesta sunt. În relațiile cu alții sunt ceea ce sunt…nu ceea ce vreau să par. Și chiar dacă nu sunt înțelese bucuria și împlinirea mea eu cred că, în timp, lucrurile se lămuresc  și cât mai mulți vor înțelege că nu joc un rol vizavi de ei ci îmi exprim, pe măsură ce mă lasă să fac asta, propria mea personalitate, care este deloc ușor de conturat sau de înțeles.

Deci nu e bine să pari civilizat…dacă nu ești.

Adică nu e bine să pari sensibil, atent, grijuliu, frumos, smerit, educat, un spirit plenar…dacă tu ești o biată paiață.

Dacă vrei să fii civilizat, atunci înduhovnicește-te și umple-te de multă cunoaștere!

Și dacă faci asta, atunci, cu siguranță, persoana ta va rămâne în oameni și în istorie.

Va rămâne de la sine…și nu prin diverse tertipuri.

Did you like this? Share it: