O doamnă zburdalnică, cu tocuri cui de 3-5 centimetrii…alerga de mama focului ca să prindă autobuzul, deși, la București, autobuzele vin la intervale foarte scurte, de obicei iar, la tocurile ei, își putea frânge gâtul, cu toată perspicacitatea de care se credea în stare.

Un ditamai bărbatul, cu ditamai geanta la spinare, împreună cu soția lui, care avea în brațe pe copilul lor, remarcă (din spatele meu): Dacă fugeam ca domnița asta…făceam trei entorse până la autobuz! Da, îi spuse soția lui, dar tu nu ești femeie și nu ai antrenamentul necesar. Totuși, nu se lăsă el, remarc e ironic să ai tupeul să alergi pe astfel de tocuri

O, ce doamnă grăbită și inteligentă!

O, ce domn atent și prompt cu trecătoarele!

Problema e că nu există asigurări pentru tocurile cui…iar găurile bucureștene de pretutindeni, din asfalt sau trotuar, mai mici sau mai mari…îți asigură o cădere bruscă și linșantă de toată frumusețea. Mai ales înainte de praznicul Învierii Domnului…

Însă mie mi-a plăcut nu fuga imprudentă a doamnei zburdalnice, încălțată cu toc cui…ci atenția domnului cu geantă, care nu a lăsat să îi scape o remarcă existențială de mare valoare: femeile se grăbesc fără cap.

Bărbații însă constată…fără milă…

Did you like this? Share it: