Zi: 3 aprilie 2010

La 3 ani după ultima sa întoarcere de la Constantinopol (611), Sfântul Grigorie Palama editează o carte, în 4 tratate, împotriva ereticului Nichifor Gregoras (612).

Anul următor însă, Marele Grigorie s-a îmbolnăvit de o „boală gravă de intestine”, care i-a cauzat moartea (612). În ciuda bolii însă, spune Sfântul Filotei, autorul Vieții sale, acesta „n-a lăsat și n-a încetat să săvârșească, ca de obicei, datoriile sale dumnezeiești și înalte”, adică să slujească, să predice, să apere dreapta credință (612).

Boala îl țintuiește la pat (612). În pat fiind, predică celor din jur și își prevestește ieșirea din această viață, spunând că va adormi după praznicul Sfântului Ioan Gură de  Aur (13 noiembrie) (612-613). Sfântul Ioan Gură de Aur îi apăruse într-o vedenie, în timpul somnului și i-a prevestit acest lucru (613), fapt pentru care a adormit pe data de 14 noiembrie 1359, cf. Idem, p. 613, n. 108.

Tot de aici, din ultima notă citată aflăm, că a host hirotonit arhiereu / mitropolit  în luna mai a anului 1347, arhipăstorirea sa a fost de 12 ani și jumătate  și că a trăit 63 de ani, pentru că s-a născut în toamna lui 1296.

În momentul când sufletul său a părăsit trupul în care a locuit 63 de ani, odaia s-a umplut de lumină dumnezeiască (613), „făcându-i să strălucească fața, schimbată, în chip străin, de prisosul fulgerării, deși aceasta era mistuită și foarte cadaverică cu mult înainte de moarte” (614). Lumina dumneazeiască, ce a emanat din sufletul său, a fost văzută de către doi preoți (614).

La slujba sa de prohodire, Biserica unde era depus era plină de oameni până la refuz și pe afară fiind mulțime de oameni (614). Simțeau cu toții harul vieții sale, pentru că „harul Duhului, care locuia în el, a rămas pentru totdeauna nedespărțit, atât de sfântul lui suflet, cât și de oasele și pulberea lui, și a făcut din sfântul lui mormânt o casă a luminii dumnezeiești, un izvor al minunilor, o țâșnire a sfintelor haruri și un spital obștesc și gratuit” (614).

După moartea sa, Sfântul Grigorie Palama îl vindecă pe un monah, care suferea, de 7 ani, de dureri mare de cap, fapt pentru care scotea tot felul de țipete, fiind crezut nebun (615). Sfântul Grigorie i-a apărut în vedenie, în vis, acestui om suferind, l-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci și acesta s-a trezit vindecat (616).

După 6 zile de dureri acute de colici renali, Sfântul Grigorie a vindecat pe un om de vază al orașului, apărundu-i și lui în vedenie (619). Vindecă apoi de paralizia mâinii drepte pe un protopsalt al Bisericii din Tesalonic (618-619). Și acestuia i s-a arătat în vedenie și i-a vorbit în mod blând (619).

Îl vindecă de dizenterie pe un țesător al veșmintelor imperiale (620). Și lui i s-a arătat în vedenie, în timpul somnului (621), Sfântul Grigorie, ca și celor 3 oameni vindecați anterior, despre care dă mărturie Sfântul patriarh Filotei, biograful său.

Vindecă pe un medic, acum bolnav, care zăcea în pat iar „trupul lui era plin de răni, iar rănile erau pline de viermi”(622). De această dată Sfântul Grigorie i s-a arătat fetei medicului în vedenie, tot în vis, și i-a arătat cum se va vindeca acesta (622).

Vindecă pe o femeie de neam nobil de uscarea mâinii (623). Pe ea a vindecat-o, parțial, pentru că și-a frecat mâna de piatra de deasupra mormântului lui (625), pentru ca, după 3 zile, când s-a înnoptat, să îi vindece, în mod deplin, mâna dreaptă (625).

Vindecă apoi și mâna uscată a unei văduve, care suferea de „reumatism maladiv” (625). Aceasta s-a vindecat, în mod treptat, după ce a mers la Sfintele sale Moaște de două ori (626).

Apoi Sfântul Grigorie vindecă o monahie în vârstă de surzenie și pe o alta, tânără, de scurgerea de ochi (627).

Vindecă și mâna unui vechi prieten al său (627). Acestuia îi crescuseră în palma stângă „4 noduli, foarte mari ca umflătură, duri și tari ca aspect” (628). A suferit această boală timp de 8 ani de zile și se vindecă frecându-și palma de piatra mormântului Sfântului Grigorie Palama (628).

Îl vindecă pe un alt monah care a venit la mormântul său (630).

O vindecă pe nobila Zoe, care avea scurgere de sânge de 7 ani, dintre care 2 ani a stat paralizată la pat (632). Ea e vindecată în timpul Sfântului Maslu de Sfântul Grigorie (633).

Îl vindecă pe monahul Efrem de umflarea piciorului și de supurarea rănilor (634). Pe acesta îl vindecă tot în vedenie avută în timpul somnului (635).

Vindecă de moarte pe copilul lui Tzimiskis din Veria, care fusese eretic și căruia i se arată în vedenie, în timpul somnului(637-638). Îl vindecă pentru a doua oară de moarte pe acest copil, arătându-i-se în vedenie mamei copilului, vedenie avută tot în somn (639).

O vindecă de la moarte și pe sora femeii lui Tzimiskis, apărându-i, pentru a doua oară, în vedenie, în vis, femeii acestuia (639-640).

Unul dintre monahii athoniți de la lavra Sfântului Athanasie a dorit să vadă slava cerească a Sfântului Grigorie Palama (640) și a văzut-o într-o vedenie, în timpul somnului (641). Acesta a văzut un singod al Sfinților Ierarhi, printre care enumeră pe Sfântul Atanasie cel Mare, pe Sfântul Vasile cel Mare, pe Sfântul Grigorie Teologul, pe Sfântul Ioan Gură de Aur, pe  Sfântul Grigorie al Nyssei, pe Sfântul Chiril al Alexandriei dar și pe Sfântul Grigorie Palama (641).

(final)