Cum a fost de Paștiul lui 2010?

Nespus de bine. Am trăit clipe de multă bucurie și curăție în întreaga mea ființă (răspunsul meu) sau, la antipod: multă plictiseală (răspunsul altora) sau ca într-o zi liberă (alt răspuns, al altor cetățeni…).

Depinde cine ești și pe cine întrebi.

Ceea ce s-a văzut în mod pregnant, mai peste tot: o tot mai mare comercializare a sărbătorii.

Acolo unde creștinii ortodocși s-au pregătit cu toată inima și cu toată casa a fost multă bucurie. Tristețea însă a domnit sau...lipsa de sens…acolo unde învierea Domnului a fost pusă sub semnul întrebării sau ridiculizată.

Însă numai Domnul ne știe tuturor inima…Și comoara noastră este bucuria noastră.

Bisericile, multe dintre ele, au fost neîncăpătoare în România iar dincolo de sărăcie și de diverse dureri…a țâșnit bucuria dumnezeiască.

Soarele de Paști…și lacrimile de ploaie ale Săptămânii Luminate.

Pentru că bucuria se naște din lacrimi sau e însoțită de lacrimi…