Un ceva mic…

O mică pietricică sau o firimitură de pâine în pantofi…îți asigură o enervare continuă, sâcâitoare…până o scoți de acolo…

Mai îmi trebuiau doar 3 sutimi…pentru ca să iau examenul.

Glonțul a trecut chiar pe la urechea mea.

Dacă întârziam două minute…nu rămâneam blocat în lift…sau Maria nu murea pe trecerea de pietoni, din cauza unui om prea distrat…sau indiferent la detalii

Nu e tot una să ai…sau să nu ai bani în buzunar.

Mă doare că nu mi-am luat la revedere de la el…înainte să moară…

Voi regreta toată viața că m-am culcat cu ea…

Mai aveam nevoie doar de 2 milimetri tăiați din geam…ca el să se potrivească perfect.

Am ajuns cu un minut după ce s-a închis magazinul.

Trebuia să accept atunci, în acea zi, oferta lui de lucru.

De ce nu mi-am cerut iertare pe loc, chiar atunci…și a trebuit să nu ne vorbim atâta timp?!

Copilul meu e ca orice copil…în afară de faptul că e autist.

Diferența e și de miimi de secundă…pentru un record mondial.

El e băiat bun…numai că atunci când bea te ia la bătaie din senin.

E o doamnă din înalta societate. Înainte de a se căsători cu senatorul…a fost doamnă de companie.

Și el se crede credincios…Numai că pentru Biserica Ortodoxă el e…eretic.

Se crede Dumnezeu…Însă dumnezeii falși…nu mor de moarte bună.

Toți murim…Important e cine moare ca om Sfânt.

Mireasa din livadă

Eleanor Hardwick are doar 16-17 ani (s-a născut în 1993 în Oxfordshire, Anglia)…dar fotografiile sale au mai toate ceva straniu, demonic, anacronic în conținutul lor…însă sunt făcute cu multă artă.

Care e legătura dintre o mireasă (sau dintre o tânără care își imaginează cum va fi ea ca mireasă) și o livadă de meri?

Buzele roșii…în cazul nostru.

E primul răspuns al fotografiei…Pentru că buzele excesiv de roșii ale fetei sunt identice la nuanță cu merele bune de cules.

E primul meu răspuns vizavi de fotografie.

Sau: e proaspătă ca un măr pentru măritiș.

Prospețime dar și sănătate fizică, dezvoltare fizică pentru dragoste.

Însă e căsătoria doar dragoste?

Sau e căsătoria doar poză, doar rochie de mireasă?

Însă, cu toate că tânăra ar putea fi pregătită pentru căsătorie, pentru a face copii…ea e tristă…

E căsătoria numai tristețe?

Cine a stricat reala istorie a căsătoriei?

O blondă copilă tristă, îmbrăcată ca pentru nuntă, cu trenă…care privește spre noi…deși e pe o scară…și ar vrea să culeagă mere.

Ar vrea să zboare?

E căsătoria o evadare din cuibul părinților…spre noi orizonturi dulci? Da!

Femeia e numai dulceață…tristă?

Sau tristă e numai fata nemăritată, aptă pentru…dar fără pețitori la ușă?

Cum arată mamele fetelor tiste? Dar tații? Dar familiile lor? Dar țara lor?

Suntem triști numai la nivel individual?

De ce partea din fundal, drumul…e în ceață?

De ce mireasa are mere în trenă?

De ce mireasa e o…falsă mireasă?

Poți să fii mireasă…fără mire?

Dacă ar avea mire…ar fi bucuroasă. De aceea e o falsă mireasă…într-o livadă reală și foarte productivă. Și, cu siguranță, nu mireasa muncește în această livadă…atât de atrăgătoare.

Pentru mine merele din pom sunt mai atrăgătoare ca fața miresei…care are ceva straniu…prin prea multul roșu, care ar trebui să mimeze tocmai bucuria, plinătatea bucuriei, viața din belșug…

O viitoare mamă tristă?

Sinuciderea nu e o soluție!

Recăpătarea bucuriei e soluția pentru viață. Și bucuria e un dar al lui Dumnezeu, care vine în urma unei vieți trăite în Biserică, în comuniune, în lucruri care te împlinesc.

Tăcerea unei ploi de toamnă

Un fragment (cel principal) din tabloul Victoriei Iurco (2008): Toamna în parc, în care tăcerea, singurătatea, ploaia te fac melancolic, visător…și, în același timp, te fac să te recenzezi drastic, să te gândești la zădărnicia tuturor lucrurilor…care se termină prin moarte.

Ce rămâne după noi…în clipa morții?

Cum privim toate dinspre …moarte spre viață?

Sub umbrelă…iubita noastră sau fosta iubită…Sau mirajul iubitei…

Necunoscuta e în fundal…pe când ploaia incită la viață și totodată te scufundă în tristețe…

Banca aceasta e ca banca aceea, unde eu m-am sărutat și am spus cuvinte de multă sinceritate iubitei mele sau soției mele?!

Bineînțeles e o bancă simbol…

Și o ploaie care ne amintește de toate ploile…Și un parc care ne amintește de toate parcurile…din viața noastră și de toate femeile iubite sau neiubite de către noi…pentru ca frunzele, galbene…(și cele ale copacilor…cât și cele ale ierbii) să ne pună la picioare trecutul ca trecut, viața ca viață…și prezentul ca…?!

Nu e melancolia…sentimentul acut al neîmplinirii interioare?

Plângea cu lacrimi de bărbați

Adică bărbații, da, numai ei…ne fac să plângem!

Însă e o opinie reducționistă, nerealistă. Pentru că nu numai bărbații sunt de vină…pentru durerile femeilor…ci poți plânge și de dragoste, și de bucurie, și pentru păcatele tale și pentru că te-ai rănit la umăr și de gelozie, și de enervare etc…

Însă desenul ne vorbește despre sensibilitatea feminină, în comparație cu bărbații, care se duc precum lacrimile…

Însă nu cumva femeile plâng…tocmai pentru că iubesc prea mulți bărbați?

Trebuie să iubești mult un bărbat…nu să te iubești cu toți bărbații pe care îi întâlnești.

Comuniunea Prea Sfintei Treimi

Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Stăniloae

Teologia Dogmatică Ortodoxă,

vol.1, ed. a II-a,  Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1996.

p. 204-207

III

Sfânta Treime: structura supremei iubiri

A

Taina Sfintei Treimi în general

4. Sfânta Treime, taina perfectei unități a Persoanelor distincte

b) Ființă și Persoane în Sfânta Treime

c) Fiecărui Subiect treimic Îi sunt interioare Celelalte două

Aici, pentru a asculta și a downloada.

Podcastul nostru are 41. 27  minute.

A trecut la cele veșnice profesorul George Gană

Abia acum am aflat că a murit profesorul George Gană. Îmi pare sincer foarte rău. L-am avut profesor și la facultate și la master. S-a ocupat de doi poeți de la categoria grea, Eminescu și Blaga.

Ultima dată l-am văzut acum vreun an, cred, ieșind din Facultatea de Litere și…dând bani unui cerșetor care se aciuase pe-acolo.

E, de altfel, singurul profesor pe care l-am avut și care ne-a trimis, insistent, să citim Biblia. Ne-a spus că, inclusiv din punct de vedere strict cultural, rămânem niște ignoranți dacă nu o cunoaștem.

Ne-a vorbit călduros despre Călinescu și Vianu, pe care a vrut să ni-i aducă mai aproape din punct de vedere uman. Ne povestea cum vorbea Călinescu studenților, stând între doi politruci, și inserând glume la  adresa realităților opace ale vremii, fără ca cei doi să aibă perspicacitatea să priceapă.

M-a încurajat să continui cercetările despre Eminescu, pentru care îi mulțumesc. Nu m-am dus însă la dânsul la doctorat, pentru că boala mea era literatura veche.

Era sobru, dar nu distant, și a ajutat când a putut și a avut ocazia.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Două știri la leu

Izvorul tămăduirii, 9 aprilie 2010. Sfințirea mică a apei…

Cum de a avut televiziunea Realitatea TV cameră de luat vederi la mănăstirea ortodoxă nu știu care, ca să filmeze cum credincioșii s-au îngrămădit pentru sfânta apă timp de o jumătate de oră?

Nu cumva se produc busculade la luarea sfintei ape…tocmai pentru că televiziunea cutare a venit să filmeze?

Și după neștirea de față…dă o reală știre, cu niște pensionari, care sunt puși să plătească nu știu ce impozit…

Duminică, la puii lui, Mihai Bendeac, cu față de Fernando, se îmbracă în preot ortodox, față de care, nu odată, și-a manifestat disprețul.

Nu își dă seama niciun CNA de treaba asta?

Niciun for religios?

Adică preoții ortodocși sunt transformați în imbecili la televizor…și apoi îi vrem Sfinți?!

Cum de nu s-a dat nicio amendă până acum, pentru batjocorirea însemnelor religioase ale Ortodoxiei în media televizuală?

O duplicitate satanică care nu trebuie să ne lase rece…