Aurora Liiceanu nu crede în posteritatea lui Noica (sic), dar o bifează pe a lui Cehov și Caragiale.

Nu crede în schimbare dar crede în convertire.

A crescut ca o buruiană care nu are acces la mistică dar pentru care religia e importantă.

Nu mai crede că oamenii mai au vocația și cultul prieteniei.

Nu crede că există părinți perfecți.

Bărbații (probabil ca fostul ei soț) nu trebuie să confunde atracția sexuală cu portofelul.

Bolile eului: individualism, narcisism, hedonism.

„Vorbele nu mai au un rol de legământ”.

Crede că nu mai avem comuniune cu simplul, cu firescul…

Omul a devenit comod, de aceea nu mai vrea obstacole.

*

Concluzie: prea multă neîncredere la psihologul nostru. O femeie neîmplinită…

*

Aș fi vrut mai mult de la noua față a Dilemei vechi…dar se văd unele îmbunătățiri în domeniul culorilor folosite la nivel online.

Did you like this? Share it: