Un ceva mic…

O mică pietricică sau o firimitură de pâine în pantofi…îți asigură o enervare continuă, sâcâitoare…până o scoți de acolo…

Mai îmi trebuiau doar 3 sutimi…pentru ca să iau examenul.

Glonțul a trecut chiar pe la urechea mea.

Dacă întârziam două minute…nu rămâneam blocat în lift…sau Maria nu murea pe trecerea de pietoni, din cauza unui om prea distrat…sau indiferent la detalii…

Nu e tot una să ai…sau să nu ai bani în buzunar.

Mă doare că nu mi-am luat la revedere de la el…înainte să moară…

Voi regreta toată viața că m-am culcat cu ea…

Mai aveam nevoie doar de 2 milimetri tăiați din geam…ca el să se potrivească perfect.

Am ajuns cu un minut după ce s-a închis magazinul.

Trebuia să accept atunci, în acea zi, oferta lui de lucru.

De ce nu mi-am cerut iertare pe loc, chiar atunci…și a trebuit să nu ne vorbim atâta timp?!

Copilul meu e ca orice copil…în afară de faptul că e autist.

Diferența e și de miimi de secundă…pentru un record mondial.

El e băiat bun…numai că atunci când bea te ia la bătaie din senin.

E o doamnă din înalta societate. Înainte de a se căsători cu senatorul…a fost doamnă de companie.

Și el se crede credincios…Numai că pentru Biserica Ortodoxă el e…eretic.

Se crede Dumnezeu…Însă dumnezeii falși…nu mor de moarte bună.

Toți murim…Important e cine moare ca om Sfânt.