Sursa imaginii

Suntem intelectuali numai cât/când trebuie să demonstrămsuntem?

În afară…nimic?

Avem bloguri numai pentru bani și promovare?

Facem facultăți numai ca să ne punem aripi sociale, aripi ideale nu?

Suntem oameni numai pentru că avem două picioare?

Publicul nostru ne vrea numai vedete cu fițe? Profitori (de naivitatea) lor? Ce public nepretențios și indulgent!

Cine ne constrânge să nu gândim, să nu ne spargem în gândire, să nu ne exprimăm inteligent și benevol, să nu devenim instruiți și erudiți, niște mărci morale și intelectuale?

Nu vi se pare că prea mulți se complac că nu sunt Shakespeare, Goethe, Eminescu? Se resemnează mult prea repede și mult prea devreme.

Nu un Eminescu se naște greu, ci prea rar vrea cineva să-și rupă oasele muncind ca Eminescu.

Cine ne ține pe noi toți, milioane de români, miliarde de oameni, să fim niște exploratori arși de patima cunoașterii, a tuturor universurilor, văzute și nevăzute?

Ar deveni atunci intelecția o banalitate? N-ar deveni niciodată, pentru că nici adevărul și nici cunoașterea nu au sfârșit.

Creștinismul nu suportă proștii – o spune și Petre Țuțea și Fer. Nicolae Steinhardt și Porfirie Bairaktaris (și mulți alții) -, pe cei care își asumă cu lejeritate și indiferență acest statut.

Creștinii sunt niște filosofi în stare să concureze în gândire toate filosofiile lumii și să le reducă la stadiul de sofisme. Gândirea lor nu tace niciodată, în ei înșiși, chiar dacă nu li se solicită să o expună. Dar la nevoie pot să irumpă.

Am evoluat foarte mult în ultimii 200 de ani. Avem o tehnologie pe care n-a avut-o umanitatea niciodată. Și ce dacă avem, dacă nu facem nimic cu ea?

Ce dacă avem bloguri pe care să scriem, pe care pot să le citească zeci de mii de oameni, dacă ce găsesc pe ele se reduce la bârfe, înjurături, publicitate și poze obscene?

Ce dacă am un telefon cu care pot să vorbesc la celălalt capăt al lumii, care e o minune tehnologică pe care am dat câteva mii de euro, dacă l-am luat pentru cuvinte languroase sau ca să povestesc două ore cum mi-am cumpărat cizme?

Ce dacă pot să ajung imediat la Paris cu avionul, dacă…nu mă așteaptă nimeni, cu adevărat, doar, poate…o poșetă de cumpărat?

Asta e frumusețea vieții pline de bani? Mulți n-au avut promisiunea vieții veșnice, și tot au scuipat pe lux. Pe când ochii multora sunt astăzi fascinați de leduri.

Mai sunt și alte întrebări, întrebări pe care ni le punem zilnic, care se pun ele singure, se nasc în mintea noastră, cu duiumul, când trecem pe lângă realități care sclipesc, care par fără cusur, care ne fac mândri de epoca pe care o trăim, dar…ne trezesc în interior multe neliniști.

Lumii de azi îi place de ea însăși?

Did you like this? Share it: