Imaginea din fântână

Ochi vigilenți. Văd totul…Văd că nu mai avem fotografia în header (dar tot vorbim despre postmodernitate, despre dedesubturile ei frivole), că sub cele trei CV-uri ale noastre, de sub numele blogului…sunt alte pagini colaterale (și ies așa, lin și…interesant)…că afară vremea e în schimbare, că atomizarea/însingurarea noastră…e tot mai solidă…

Văd?

Ne vedem unii pe alții?

Nu! Ne suntem tot mai indiferenți unii altora. Ne comportăm ca în supermarket: lăsăm produsele pe jos, aiurea, trecem pe lângă ele…dacă sunt căzute la podea…pentru că: nu sunt problema noastră.

Ne vedem numai pe noi.

Acuzativul care ne acuză.

Noi suntem problema noastră.

Ca să vezi imaginea din fântână, din adânc, trebuie să ai liniște, timp pentru reflecție…timp pentru mântuire.

Mergeam pe stradă mai ieri și mă gândeam că trebuie să îi explic cuiva, care vrea să mă înțeleagă, cum mă  simt pas cu pas, cum gândesc, cum reacționez când merg pe stradă, când scriu, când fac vreun lucru anume, ca să înțeleagă diferența dintre cei care merg atenți…și cei care merg ca un avion în derivă.

Și mai întâi de toate trebuie să îi spun că liniștea, pacea lui Dumnezeu e în lăuntrul meu…și că sunt foarte atent la detalii…și că toate le fac în fracțiuni de secundă…pentru că astfel am ajuns să mă comport (rodul specializării interioare, adică al rugăciunii, al atenției și al continuei exersări a gândirii): dintr-un foc, imediat, să reacționez ca un nerv, ca o clanță pe care o apeși, ca un întrerupător de bec…

Adică vigilență, concentrare, cât mai puțină energie pierdută pentru un maximum de eficiență.

Acesta e răspunsul pentru: De ce ai nevoie de multă carte?

Pentru că, dacă nu ai multă carte, adică multă specializare a minții…faci ca melcul de greu…ceea ce ai reuși imediat, dacă te-ar duce capul.

Ați văzut diferența dintre funcționara care abia bate la taste, de frică să nu confunde literele…și cea care bate la taste vorbind cu tine?

Ați văzut diferența dintre un profesionist…și un pierde vară?

Sau dintre unul care scrie și vorbește mult…și unul care abia leagă două fraze?

Tocmai de aceea, nepotismul adus în locurile celor care pot…ține lucrul pe loc, face să pară grele cele ușoare și dicționarul apare în 5 ani și nu în 6 luni, autostrada se face în 20 de ani și nu în 3 ani, mentalitățile se schimbă în n generații și nu în două sau trei.

De ce?

Pentru că oamenii nu sunt clari ca fântânile și nici adânci ca ele…ci sunt mlaștini ale lipsei de productivitate, sunt o prostie întruchipată.

Imaginea clară a fântânii = un om profund, liniștit, cu amplă proiecție asupra importanței vieții.

Balta împuțită, plină cu pești morți = idei multe în cap, le începe pe toate…și nu duce niciuna la bun sfârșit.

Pământ sec = nu știe decât să consume, pentru că de produs lucruri valoroase nu îl lasă lenea.

Diferențele sunt enorme…

Diferențele sunt cele care ne fac să nu ne confundăm.

Diferențele acestea sunt fundamentale aici și în veșnicie.