Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Zi: 26 aprilie 2010

Dorin Streinu, Caietul atenției (însemnări și studii de caz) [3]

Defectul lui Dali: vrea să pară tare, ca și Nietzsche, când e slab, foarte slab… Eu cred că ne-au mințit amândoi, dar au făcut-o bine, cu artă. Însă numai Dumnezeu trebuie urmat cu totul.

*

El stă și așteaptă ca să vadă ce spun eu.

Ea îmi  spune numai lucruri banale dar mă privește cu atenție, dându-mi senzația că mă urmărește la detalii. E un joc al nervilor.

După ce mă ascultă, ca și când nu ar fi auzit nimic, ea mă mai întreabă, încă odată, ceea ce eu i-am spus rar și explicit.

Ce au oamenii cu profunzimea de spirit?!

*

Mă enervează femeile care nu mai sunt sau nu mai știu să fie femei, cele care și-au pierdut feminitatea, bunul simț, candoarea, maternitatea. Îmi displac la culme șușotelile lor, cele care par tot universul lor zilnic, casnic.

*

Când vrea să atragă atenția asupra ei, asupra sentimentelor ei…își înalță sprâncenele și face grimase de mare doamnă. Râde prostește. Te descoase ca un polițist, deși nu înțelege că această atenție la lucruri mitocănești…vorbește despre caracterul ei infect.

*

Dezgustător! Ea dorește să fii numai omul-mulțumesc, cel care să îi pupe tălpile.

*

17 ianuarie 1999. Un geniu nu pictează decât ceea ce a trăit, ceea ce a trăit foarte bine. Îmi privesc ultima acuarelă și îmi observ obsesiile, durerile, furia…pe lucrurile mereu în neregulă ale acestei lumi.

*

Lucrurile pictate devin o hartă spre inima artistului.

*

18 ianuarie 1999. Dialogul cu posibilul sinucigaș.

– Dacă aș crede că sunt nebun m-aș arunca de pe bloc…

– De ce tocmai…de pe bloc?

– Nu știu foarte bine…Dar când vreau ceva gândesc mult la acel lucru și când obosesc…am tentația să mă arunc în gol…

– Nu te înțeleg!

– Și cine se înțelege?! Probabil văd sinuciderea ca pe o relaxarepur mentală și nu ca pe un act. Doar îmi închipui că sar în gol

*

19 ianuarie 1999

– Ți-e frică?

– Da, mor de frică!…

-Atunci nu ți-e frică…

-De ce?

– Pentru că ești ironic. Dacă poți ironiza o situație nu ești sub presiune.

– Atunci…nu mi-e frică!

– Și ce-mi spui mie?!…

– Îți spun, pentru că nu mi-e frică. Dacă mi-ar fi frică aș fi astronaut sau hipopotam

– Nu înțeleg nimic!…

– Nici eu și de aceea nu mi-e frică.

Mă uitam la el dubios. El la mine: la fel. Nu îi era frică dar…se temea de fiecare om care îi ieșea în cale. Îl stresa orice…Am fost laș când i-am spus că nu trebuie să se teamă de nimic?

*

22 ianuarie 1999. Pentru ce o iubește avocatul pe avocata (fosta lui colegă de facultate), care e alcoolică, dar nu dorește să o ajute? E vorba de demnitate, de respect sau de rușine și de prostie?

Ce înseamnă însă și aventura de-o noapte pentru el, deși el se culcă cu alta…visând la fosta lui colegă?

Poate înlocui o altă femeie sau te poți raporta la o altă femeie…ca la o înlocuitoare a soției/iubitei tale? Ce e femeia cu care te culci, în locul iubitei/soției, decât un prezervativ sau o păpușă gonflabilă?

*

Pentru ce e panicat un bărbat de…o femeie care îi dovedește că îl iubește? Îl panichează evidența sau lipsa lui de elan, de dăruire în fața ei?

*

Cine știe însă până unde duce dragostea sau nebunia unei femei?

*

Nebunul din romanul meu va deveni un Sfânt cutremurător de frumos. Metamorfoza lui va fi prelucrată atent.

E nebun pentru cine? Și cât de mult contează, până la urmă, unii care nu văd, în mod profund, caracterul unui om?

Aceasta e uimirea: când cel marginalizat, când cel nebăgat în seamă devine centrul atenției…și măreția lui nu poate fi egalată de mulți alții.

*

Romanul e gând profund și acțiune încetinită. Dacă nu observi viteza realității la relanti nu poți să oferi cititorului soluțiile pentru viața lui. Relantiul oferă cunoașterea de sine. Noi fărâmițăm realitatea, o explicăm, pentru ca să o facem inteligibilă.

*

Ne șochează nu ceea ce nu cunoaștem, ci ceea ce cunoaștem din plin și avem puterea să o spunem cu putere, fără frică și rușine.

*

Învăț tot timpul. Sunt atent la tot ceea ce mișcă în mine și în jurul meu. Prind viața din zbor…uneori, fără să o las să cadă în uitare. Memoria ne salvează trecutul și viitorul, fără care prezentul ar fi lugubru.

Dorin Streinu, Caietul atenției (însemnări și studii de caz) [2]

1999. Cine sunt pseudo-artiștii? Cei care vor să-și dovedească că sunt nimicuri. Aidoma câinilor care se iau după mașini, știind foarte bine că ei nu sunt, nici nu vor deveni vreodată, mașini. Însă dacă șoferul îi ia în seamă…ajunge în vreun pom, care staționa regulamentar

*

Poeții proști au datele poeziei, unii dintre ei, dar nu știu să le dea măreția. Ei au auzit despre viață dar nu știu cum arată.

*

O femeie la vreo 40 de ani, în metrou. Se așază pe scaun ca să citească o carte. Vede că eu mă uit la picioarele ei descoperite și încearcă să le acopere. Însă, privindu-mă fulger și atent în același timp (ca să văd că pentru mine face gestul) le lasă așa, neacoperite (de unde să faci fusta mai mare…dacă ea e scurtă?!), cu gestul: Uită-te cât vrei…căci și eu vreau asta!

Se căznea să îmi arate…că se concentrează la citit. Eu mă uitam la ea agasant, fix, ca să văd ce va face în definitiv.

Se așază lângă ea o tânără în blugi. Și aceea vrea să o facă pe indiferenta, dar din poziția ei. Însă o jenează, pe tânără, faptul că eu mă uitam, în mod fix, la cea în vârstă. Și-ar fi dorit să o privesc…

Ce o jena?! Faptul că era în blugi…Considera acest lucru un handicap…pentru că nu putea fi sexy.

Lupta între femei…pentru a atrage atenția bărbaților.

Femeile luptă individual, egoist…pentru ațâțarea bărbatului. Și asta e perversitatea femeii…care, înmulțită și practicată…poate ajunge bordel oricând.

De ce vrea femeia însă să atragă prin sexul ei și nu prin mintea ei? Pentru că nu crede în gândire, în creație, în verticalitate?

De ce femeia e doar…orizontală?

*

Femeile profită de decolteul sânilor lor după cum profită precupeața de fructele mai bune, pe care ți le pune în față…ca să te dai de cumpărător. Un exemplu clasic: curvuștina care păzește expoziția de la Teatrul Național. Am privit-o cu scârbă…și imediat s-a schimbat la față. Femeile nu pot să suporte când nu le privești…după cum și-ar dori. Însă privirea bărbatului…e o palmă care le pune la punct.

Tot la fel e și privirea femeii cuvioase, intransigente, serioase, cu afemeiații: o pălmuire. Și bine e că e așa…

Să te ferească însă Dumnezeu de femeile ofilite care se cred zâne de măritat! Perversitatea nu are parcă limite în cazul lor…Pentru ele faptul de a atrage sexual pe unul mai în vârstă ca ele sau mai tânăr ca ele e supremul și nătângul scop în viață. Halal motiv pentru care să trăiești!

*

Ochi negri, păr negru, până la umeri, parcă și vopsit, nas lung și drept, în comparație cu buzele mici și fixe, chiar și când vorbește. Întotdeauna vrea să fie dreaptă și demnă…dar nu îi iese. Încearcă, de fiecare dată (asta în public: e evident faptul) să se așeze regește. Mă refer la faptul de a se așeza pe un scaun.

Crede că e o artistă. Însă nu are maniere! Nu are un mod personal de a vedea lucrurile…și crede că viața e o poză, e ceva pe care o poți imita…chiar dacă nu îi simți pulsul. Mi-am dat seama de acest lucru atunci când și-a șters nasul. A făcut-o cu ură, cu o ură barbară. De ce?

*

Lui nu îi plac prea blondele sau prea roșcatele. E în căutarea femeii misterioase…

*

De ce vor femeile să fie stăpâne? Poate că mamele lor le-au arătat că nu pot fi decât slugi

*

Un țigan gras și mofluz și unul slab și zâmbitor. Se lăudau de mama focului în timp ce mâncau la patiserie. Poate că, în mintea lor, credeau că sunt foarte interesanți

*

Adevărata singurătate: să stai lângă oameni și să nu aibă ce să-ți spună.

*

Țiganul a coborât la prima. Cât a stat el pe scaun…niciun bucureștean nu a stat lângă el. Când el a coborât, doi inși s-au bătut pe scaunul lui. Cel care se așază…inițiază glumele despre țiganul abia dat jos din mașină…De ce însă doi inși…au dorit să stea pe scaunul țiganului? De ce acel scaun, la două clipe după părăsirea lui…era mai curat, decât atunci când țiganul îl ocupa?

*

În metrou, mama îi reproșează fiicei că nu stă dreaptă. Reacția fiicei? Încerca să pară și mai cocoșată. Aceasta e generația contra!

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort