1999. Cine sunt pseudo-artiștii? Cei care vor să-și dovedească că sunt nimicuri. Aidoma câinilor care se iau după mașini, știind foarte bine că ei nu sunt, nici nu vor deveni vreodată, mașini. Însă dacă șoferul îi ia în seamă…ajunge în vreun pom, care staționa regulamentar

*

Poeții proști au datele poeziei, unii dintre ei, dar nu știu să le dea măreția. Ei au auzit despre viață dar nu știu cum arată.

*

O femeie la vreo 40 de ani, în metrou. Se așază pe scaun ca să citească o carte. Vede că eu mă uit la picioarele ei descoperite și încearcă să le acopere. Însă, privindu-mă fulger și atent în același timp (ca să văd că pentru mine face gestul) le lasă așa, neacoperite (de unde să faci fusta mai mare…dacă ea e scurtă?!), cu gestul: Uită-te cât vrei…căci și eu vreau asta!

Se căznea să îmi arate…că se concentrează la citit. Eu mă uitam la ea agasant, fix, ca să văd ce va face în definitiv.

Se așază lângă ea o tânără în blugi. Și aceea vrea să o facă pe indiferenta, dar din poziția ei. Însă o jenează, pe tânără, faptul că eu mă uitam, în mod fix, la cea în vârstă. Și-ar fi dorit să o privesc…

Ce o jena?! Faptul că era în blugi…Considera acest lucru un handicap…pentru că nu putea fi sexy.

Lupta între femei…pentru a atrage atenția bărbaților.

Femeile luptă individual, egoist…pentru ațâțarea bărbatului. Și asta e perversitatea femeii…care, înmulțită și practicată…poate ajunge bordel oricând.

De ce vrea femeia însă să atragă prin sexul ei și nu prin mintea ei? Pentru că nu crede în gândire, în creație, în verticalitate?

De ce femeia e doar…orizontală?

*

Femeile profită de decolteul sânilor lor după cum profită precupeața de fructele mai bune, pe care ți le pune în față…ca să te dai de cumpărător. Un exemplu clasic: curvuștina care păzește expoziția de la Teatrul Național. Am privit-o cu scârbă…și imediat s-a schimbat la față. Femeile nu pot să suporte când nu le privești…după cum și-ar dori. Însă privirea bărbatului…e o palmă care le pune la punct.

Tot la fel e și privirea femeii cuvioase, intransigente, serioase, cu afemeiații: o pălmuire. Și bine e că e așa…

Să te ferească însă Dumnezeu de femeile ofilite care se cred zâne de măritat! Perversitatea nu are parcă limite în cazul lor…Pentru ele faptul de a atrage sexual pe unul mai în vârstă ca ele sau mai tânăr ca ele e supremul și nătângul scop în viață. Halal motiv pentru care să trăiești!

*

Ochi negri, păr negru, până la umeri, parcă și vopsit, nas lung și drept, în comparație cu buzele mici și fixe, chiar și când vorbește. Întotdeauna vrea să fie dreaptă și demnă…dar nu îi iese. Încearcă, de fiecare dată (asta în public: e evident faptul) să se așeze regește. Mă refer la faptul de a se așeza pe un scaun.

Crede că e o artistă. Însă nu are maniere! Nu are un mod personal de a vedea lucrurile…și crede că viața e o poză, e ceva pe care o poți imita…chiar dacă nu îi simți pulsul. Mi-am dat seama de acest lucru atunci când și-a șters nasul. A făcut-o cu ură, cu o ură barbară. De ce?

*

Lui nu îi plac prea blondele sau prea roșcatele. E în căutarea femeii misterioase…

*

De ce vor femeile să fie stăpâne? Poate că mamele lor le-au arătat că nu pot fi decât slugi

*

Un țigan gras și mofluz și unul slab și zâmbitor. Se lăudau de mama focului în timp ce mâncau la patiserie. Poate că, în mintea lor, credeau că sunt foarte interesanți

*

Adevărata singurătate: să stai lângă oameni și să nu aibă ce să-ți spună.

*

Țiganul a coborât la prima. Cât a stat el pe scaun…niciun bucureștean nu a stat lângă el. Când el a coborât, doi inși s-au bătut pe scaunul lui. Cel care se așază…inițiază glumele despre țiganul abia dat jos din mașină…De ce însă doi inși…au dorit să stea pe scaunul țiganului? De ce acel scaun, la două clipe după părăsirea lui…era mai curat, decât atunci când țiganul îl ocupa?

*

În metrou, mama îi reproșează fiicei că nu stă dreaptă. Reacția fiicei? Încerca să pară și mai cocoșată. Aceasta e generația contra!

Did you like this? Share it: