Sursa foto.

*

beau apă
mi-e sete
inima mă doare a liniște
oare când am uitat că întuneric sunt
și din întuneric vin
că lumină sunt
și din Lumină vin?
timpul s-a prefăcut în praf
în aripi de libelulă
și mă înspăimântă cu viața sa palpitantă
cum de am uitat că sunt liniște
o liniște mormântală
de piatră
de aur sardonic
că totul e neclintit
e de neclintit?
clipele nu vin
ele au trecut
ele nu sunt
ele sunt tipografie
litere care s-au scris
s-au imprimat în cartea vieții
viața toată este o liniște de nedescris
o pace desăvârșită
niciun zgomot
nicio cădere de frunză
nimic nu se mișcă
nimic nu se clatină
pentru că viața e un zid
de-o fermitate
intransigentă
pentru că nezdruncinarea e cuvântul ei de ordine
viața e amprenta ochilor
pe ora secundelor
zidite

Did you like this? Share it: