Apreciez foarte mult munca de cercetare a Prof. Douglas Kellner, care, de vreo 4 decenii, îi ajută pe cititorii săi să vadă dedesubturile ideologice ale postmodernității. Numai și printr-o privire fugară asupra saitului său de prezentare (incomplet de altfel, pentru că nu apar acolo și textele cărților sale, ci doar articole personale) ne dăm seama ce înseamnă dezvrăjire ideologică pentru el.

Monitorizează media, politica actuală, cultura digitală, tot ceea ce înseamnă divertisment ideologic și mod de expansiune a globalismului american în lume.

E documentat, lucid, atent la tot felul de detalii, cu afirmații nuanțate și folosește metoda transdisciplinarității cu o amprentă personală rară.

În articolul de față ne vom opri doar asupra unora dintre afirmațiile sale care vizează conținutul mediatic social.

În The Media and the Crisis of Democracy in the Age of Bush-2 el  dezbate decandența mediei sociale recente și observă că „începând cu anii ’90  și până astăzi, politica editorială a virat spre un jurnalism de tip tabloid și spre dezbateri ideologice liberale sau conservatoare și s-a depărtat de analiză, de accentele critice, de investigație ca atare, care se angaja în cunoașterea problemelor sociale” (p. 6).

Dialogurile televizate nu se mai fac cu poziții pro și contra ci sunt uni-ideologizate, au un singur sens, fapt pentru care discuțiile democratice se diluează în mod constant (p. 7).

Odată cu războiul din Golf, din 1991, observă autorul nostru, emisiunile TV au fost unidirecționate spre  zona de război și prin asta ovaționau administrația prezidențială și armata americană (Ibidem).

Însă nu numai mediatizarea arhiprezentă a războiului a fost periculoasă, ci, în primul rând, cenzurarea informației prezentate la TV, pentru că „guvernul și armata au făcut tot posibilul ca să controleze fluviul de imagini, știri și informații” (Ibidem).

Arhimediatizarea războiului, care, bineînțeles, a pus deoparte problemele sociale, financiare, ecologice și de tot felul, a avut drept consecință proliferarea agasantă a discursului politic (p. 8).

Media se lasă tot mai mult manipulată de zona politicului.

În această situație se constantă declinul documentarelor și a programelor sociale în media (p. 9).

Știrile se tabloidizează continuu (Ibidem).

Media începe să celebreze în anii 2000 noua economie și creșterile economice (p.9), dovedite, în cele din urmă, false.

Alegerile prezidențiale din America, în anul 2000, se focusează asupra prezidențiabililor și nu asupra performanțelor sau a capacităților lor reale de conducere (p. 11), fapt pentru care Bush jr. mai primește un mandat, pentru ca să desăvârșească declinul economic al Americii.

Și ceea ce profesorul Kellner vedea în  America, observăm că s-a împânzit peste tot, prin contagiune. Avem știri tot mai tabloidizate, nu ne interesează problemele reale ale României iar politica de stat e o continuă vendetă și nu un plan de asanare a problemelor actuale.

Merită să fii lucid? Da, atâta timp cât luciditatea înseamnă libertate interioară.

Vă las bucuria să descoperiți singuri problematica sa editorială, care, vă asigur, e una foarte nouă și necesară, cu atât mai mult cu cât un creștin ortodox trebuie să se despartă, pas cu pas, de gândirea căzută a lumii pentru a se îmbrăca, în mod deplin, în lumina Prea Sfintei Treimi.

Did you like this? Share it: