Femeia de online

Sunt două extreme mari și late, când femeile creează online: ori vorbesc despre nimicuri casnice și ale vieții personale (doar foarte rar despre profunzimile vieții lor și despre crezurile lor), ori își aruncă întreaga existență într-o lume tenebroasă sau erotizată la maximum.

Adică, ba cu făcutul mâncării, ba cu artă macabră și mai niciodată cu lucruri adânc și calm reflectate.

Aș putea da exemple, dar mă rețin…

Puteți observa de unii singuri acest lucru.

De ce procedează astfel? Pentru că nu au încredere în ele însele și pentru că au preconcepția că nu sunt profunde, că nu sunt interesante, că nu sunt captivante, dacă vorbesc despre ceea ce simt și trăiesc ele însele, fără să cadă într-o rutină studiată, în care să ne prezinte, ca la grădiniță, ce au făcut într-o zi.

Se minimalizează sau evadează în lumi utopice, pentru că nu au persoane lângă ele (și, cel mai adesea, bărbați) care să le înțeleagă, să le aprecieze și să le susțină forța creatoare și opiniile.