Cred că în România s-a trecut de la gustul pentru cuvânt…la neîncrederea subită în forța cuvintelor, pentru că se așteaptă bani, din ce în ce mai mult din orice activitate, astfel și de la cea intelectuală.

Cartea s-a transformat dintr-o luptă cu tine și dintr-un efort de autocunoaștere și autodefinire într-un produs care se vrea vândut în mod neapărat.

De aceea cartea se deintelectualizează din ce în ce mai mult în favoarea vitrinificării ei, a transformării ei într-o cutie de înghețată.

Din toată afacerea cu cărți ceea ce se pierde este însăși actul profund, responsabil și împlinitor al scrisului, cât și receptarea personalizantă a cititului. Adică moare omul și triumfă coperta frumoasă și literele bine imprimate.

Nu mai zic nimic despre profitul financiar al mărfii numită carte…

Did you like this? Share it: