Culori pictate (2)
Prima parte…
*
Tonurile degradate cu alb, fără prezența negrului, transmit o stare de bucurie și de optimism.
*
Griurile colorate: albastru + oranj; roșu + verde; galben + violet, la care se adaugă albul și negrul.
*
Manet așeza culorile pe pânză prin modulare. Umbra era redată prin culori reci și închise iar lumina prin culori calde și deschise. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea: albastru + oranj, plus alb și negru.
*
Griurile neutre = alb + negru.
Tonurile stinse = culoare + negru.
*
Tonurile în degradeu, estompate = culoare + alb.
Tonurile rupte = amestec fizic între culorile complementare.
Nuanțele de culoare = amestecul între culorile vecine pe cercul cromatic.
*
Culorile pure: galben, oranj, roșu, violet, albastru și verde.
*
Se poate rupe o culoare prin:
1. amestecul complementarelor: galben + violet; verde + roșu;
2. amestecul culorilor opuse pe cercul cromatic: violet + oranj; roșu + albastru;
3. amestecul unei culori primare cu o culoare binară de gradul II: albastru + roșu + verde; roșu + albastru + oranj.
*
Amestecul unei culori pure cu gri.
*
Pentru a lumina tentele rupte se amestecă cu alb sau se juxtapun negrului.
Ex:
roșu + verde + alb+ negru;
albastru + oranj + alb + negru;
galben + violet + alb+ negru.
*
Modelarea e procedeul prin care se redau efectele de lumină și umbră prin amestecul treptat al culorilor cu din ce în ce mai mult alb sau negru sau cu maro închis (sienă arsă). Așa a ajuns da Vinci la sfumato.
*
Modularea, opusă modelării, exprimă tehnica picturală în care se crează vibrarea unor suprafețe colorate uniform, se obțin transparențe coloristice, se ornamentează diferite zone pictate prin suprapuneri grafice de linii, puncte și pete, se divizează tenta.
*
Modularea prin suprapunere transparentă = pictezi pe culori semiuscate, cu zeamă foarte subțire de culoare, care să permită observarea vagă a formelor prime, de dedesubt.
*
Modularea prin divizarea tentei = așezăm culoarea în tușe mici, juxtapuse ori suprapuse parțial. Acestea dau tabloului luminozitate.
Tușele de culoare se pun în valoare unele pe altele, se exaltă ori se sting în funcție de efectele juxtapunerii.
Tușele galben-verzui dacă se juxtapun unor tușe albastre, foarte reci, se vor încălzi foarte ușor.
Van Gogh va folosi în pictura sa amestecul optic al culorilor.
*
Suprapunerea grafică = vibrarea unor suprafețe pictate.
Matisse vibrează suprafețe mai întinse acoperite cu o culoare uniformă.
*
Armonizarea culorilor se face după următoarele criterii:
1. luminozitate;
2. complementaritate (roșu-verde; galben-violet; albstru-oranj);
3. contrastul cald-rece (roșu-oranj și albastru-violet; galben-verde și roșu-oranj; roșu-violet și albastru-verde).
Se armonizează și galben-verde cu galben-oranj și roșu-oranj cu roșu-violet.
*
Armonia nu trebuie să fie monotonă, de aceea are nevoie de petele contrastante.
*
Trebuie să…nu înlătur stridențele și nici trecerea bruscă de la lumină la întuneric.
*
Acorduri între culori:
1 aceeași natură (albastru ultramarin, albastru de cobalt, albastrul ceruleum: toate pornesc de la aceeași tentă);
2. aceeași valoare (roșu închis și albastru închis);
3. aceeași intensitate (roșu Vermillon și albastru de Prusia).
*
Gama cromatică = o succesiune de culori, obținute prin amestec fizic, care nu se resping reciproc.
*
Gama simplă se obține prin :
1. amestecul fizic a două culori complementare.
Ex: galben + violet; roșu + verde; albastru + oranj.
2. amestecul fizic dintre o culoare caldă și una rece.
Ex: roșu-oranj + albastru-verde; galben-verde + roșu-oranj; roșu-violet + albastru-verde.
3. armonizarea unei culori deschise cu alte culori închise.
*
Cézanne făcea amestecuri fizice între oranj și albastru plus alb și negru.
