Înțelesurile Utreniei

Însemnări din data de 4 decembrie 2000. Studiul din care am luat notele infra: Pr. Prof. Ene Braniște, Slujba Utreniei, istoric și explicare, cf. rev. Studii Teologice, 1-2/1972.

*

Zilotul: Lc. 6, 15. Cel care e plin de zel, zelos, care dovedește zel, râvnă pentru credință.

*

Tertullian ne dă prima descriere sumară a rugăciunii de dimineață.

*

Episcopul citea Sfânta Evanghelie duminicală și o explica.

*

Utrenia ne duce cu gândul la Patimile Domnului de la miezul nopții și până la ziuă, adică de ducerea lui de la Ana la Caiafa, de scuipările, loviturile și batjocurile pe care Domnul le-a răbdat pentru noi. În mod extins Utrenia ne reamintește evenimentele dintre nașterea și învierea Sa din morți.

*

Până la Slavă Sfintei… era o slujbă separată pentru împărat, de aceea psalmii 19 și 20 de la Utrenia de astăzi.

*

Exapsalmul Utreniei (format din psalmii: 3, 37, 62, 87, 102 și 142 ) se citește cu glas lin, ușor și rar, în auzul tuturor. El amintește de vremea de întuneric de după căderea protopărinților noștri în păcat. Din acest motiv, în mănăstiri, se sting luminile, în afară de lumina de la analog.

*

Cele 12 rugăciuni ale preotului, rostite în taină, 6 se spun în altar și 6 în fața sfintelor uși ale altarului, pentru că reprezintă pe omul izgonit afară din Rai.

*

Ectenia mare = perioada de tranziție de la Vechiul la Noul Legământ.

*

Dumnezeu este Domnul…de 4 ori = o trâmbițare a întrupării Domnului pentru cele 4 laturi ale lumii.

*

Catismă = ședere, pentru că în timpul citirii din Psaltire se poate sta în străni.

*

Catismele și sedelnele = umilința, pocăința noastră.

*

Cădirea de la Binecuvântările învierii = aromatele aduse de către Sfintele Femei la mormântul Domnului, în dimineața învierii Sale din morți, pentru a completa ungerea trupului Său începută vineri seara.

*

Polieleul = multa milostivire a lui Dumnezeu față de noi. Exprimă bucuria întregii Bisericii. Acum se aprind toate luminile în Sfânta Biserică și, în vechime, acum se împărțeau lumânări aprinse tuturor.

*

Cuvânt bun…apare în cultul ortodox în secolul al 19-lea din Muntele Athos.

*

La râul Babilonului…= plângerea noastră după Raiul pierdut.

*

Mărimurile, împreună cu stihurile lor, sunt o particularitate a slujbei slave și a celei românești. Exprimă importanța sărbătorii.

*

Pripelile = compoziție de sec.  al 14-lea  a strămoșului nostru: Filotei Monahul de la Cozia. Fost logofăt al lui Mircea cel Mare, ca mirean: Filos. De la noi au intrat și în cultul bulgarilor, în sec. 15 și apoi și în cel al rușilor. Nu le au însă grecii.

*

Stihurile Mărimurilor sunt câte 6 pentru fiecare sărbătoare. Compoziție a lui Nichifor Vlemide (1197-1272). Atunci se scotea și se închina icoana praznicului sau a Sfântului.

*

Ipacoi = (ascultare) subascultătorul. Se ascultă în picioare. Se referă la Domnul Hristos, care a șters neascultarea lui Adam sau face referire la Sfintele Femei Mironosițe, care L-au ascultat pe Domnul și au vestit bucuria învierii Sale din morți Sfinților Apostoli.

*

Antifoanele se cântă alternativ la cele două străni ale Bisericii. Sunt compuse de către Sfântul Ioan Damaschin și Sfântul Teodor Studitul și reprezintă ridicarea noastră din păcat către Ierusalimul ceresc.

*

Sfânta Evanghelie = Învierea Domnului din morți (duminica) sau venirea Lui în lume (pe săptămână). Sunt 11 Evanghelii ale Învierii și 11 svetilne și voscresne corespunzătoare lor.

Se rostește din partea de miazănoapte pentru că acolo e situat capul Mântuitorului pe Sfântul Epitaf și pe Sfântul Antimis, însă, totodată, închipuie pe Îngerul care a vestit învierea Sa din morți Sfintelor Femei.

Sfântul Epitaf stă pe Sfânta Masă din Vinerea Mare și până la Înălțarea Domnului.

Stâlpii la înmormântare se citesc stând la capul celui adormit.

*

Sfânta Masă = Mormântul Domnului.

Sfânta Evanghelie se citește din altar duminica (pentru că învierea Sa a fost cunoscută numai de  către acelea care au venit dis de dimineață la mormânt) iar, pe săptămână, dintre ușile împărătești (pentru că Domnul cheamă pe toți la mântuire).

*

Scoaterea Sfintei Evanghelii în mijlocul Bisericii = arătarea/descoperirea Domnului după învierea Sa din morți și vestirea învierii Sale la toată lumea. Pentru Sfântul Simeon al Tesalonicului acest vohod/această ieșire cu Evanghelia înseamnă coborârea Sa în Iad, învierea Sa din morți și propovăduirea Lui de către Înger, pentru că preotul vestește, aidoma Îngerului de atunci, Învierea Sa.

*

Sfânta Evanghelie = Hristos cel înviat și preaslăvit.

*

Cântarea Învierea lui Hristos…e scrierea Sfântului Ioan Damaschin.

*

Psalmul 50 = pocăința noastră. Odinioară se cânta antifonic.

*

Canoanele/Catavasiile

*

Svetilnele sau luminândele de dinainte de Laude. Când Utrenia se făcea, odinioară, spre dimineață, luminânda se cânta atunci când se lumina de ziuă.

*

Exapostilarii = tropare ale trimiterii, pentru că Sfintele Femei au fost trimise de către Domnul către Sfinții Apostoli în ziua învierii Sale din morți. În Biserica cea mare din Constantinopol cineva cânta aceste cântări în mijlocul Bisericii.

*

Cele 11 svetilne sunt opera împăratului romeu: Leon VI Filosoful/Înțeleptul și a fiului său Constantin VII Porfirogenetul (sec. al 10-lea).

*

Laudele sau hvalitele, duminica sunt 8, la praznice sunt 6, la sărbătorile mici și în zilele de rând sunt 4, alături de stihurile lor.

*

Slava Laudelor + stihira Evangheliei (voscreasna Învierii). Eotinale sau mânecânde = cântările rostite dis de dimineață.

*

Doxologia, slavoslovia sau mărinda = în cinstea Sfintei Treimi. Se cânta în vechime când se ivea pe cer prima rază de soare, la răsăritul soarelui.

*

Cele două tropare ale Învierii sunt ale Sfântului Ioan Damaschin.

*

Rugăciunea fără titlu rostită în taină de către preot, inserată în Liturghier după ectenia cererilor = rug de binecuvântare și de concediere a credincioșilor din Biserică în vechime.

*

Pentru că Utrenia, astăzi, se face după răsăritul soarelui și nu înspre ziuă nu mai se înțelege semnificația profundă a Utreniei corespunzător momentelor ei principale.