Este vorba de călătoriile lui Dimitrie Bolintineanu. Am ales câteva pasaje care ilustrează drumul său prin Palestina.

„După două ore de călătorie intrarăm printre cele dintâi valuri ale munților Iudeei. Acest munte se întinde până la marginile despre miazăzi ale Palestinei. Spre vest este mărginit de marea moartă. Înainte de venirea ebreilor se chemau munții Amoriți.

Cel mai însemnat vârf al acestor munți este acela ce se numește Carantania, ce se află spre podul luncei lui Ieriho; numele îi vine de la postul de patruzeci de zile al lui Iisus în acest loc.

Pe unul din vârfurile celor întâi picioare ale acestor munți văzurăm satul Latrun, unde se zice că a locuit unul din cei doi tâlhari răstigniți pe cruce odată cu Iisus.

Nu departe de aici se mai zice că a fost anticele cetăți Adulan și Timna, care înfloreau pe timpul patriarhului Iacob, cum și fortăreața Modein, unde a locuit preotul Matatia, părintele Macabeilor. /…/

Pliniu zice că măslinul Palestinei trăia până la două sute de ani. Alți călători spun că se aflau încă și alți arbori, precum smochinul, ce purta rod șase luni pe an și-l pârguia de trei ori; sicomorul, ce seamănă cu dudul sau agudul la frunze și dă un rod de smochină;, curmalul, ce era altădată podoaba țărei (Strabon, cart. XVI, cap. 41), rodiul, fisticul și terebentinul se află și astăzi, dar rari. Păduri de stejari se mai află spre Iaboc, câte pot scăpa de securea beduinilor. /…/

De aici urmarăm călătoria spre Ierusalim; în valea Turpentinului trecurăm peste un podișor de peatră, zidit peste un râuleț, ce seacă vara. Aici David se luptă și ucise pe uriașul Goliat. /…/ Omule peritor! nu disprețui aceste turburi undișoare! Cei ce au sorbit altădată din ele, astăzi nu mai sunt. Alți oameni, alte generații, alte popoare au venit de atunci și fără urmă încă au trecut! Numai aceste unde au rămas… /…/

Din vârful celui mai înalt munte, văzurăm Ierusalimul. Această cetate este situată pe trei munți: Sion, Maria și Acra. Muntele Sion cade spre sud-vest, unde se afla altădată fortăreața vestiților iebusiți. Avra, pe care ebreii o luaseră în cei dintâi timpi ai războaielor lor, au primit acest nume de la o cetate ce Antioh Epifan zidi mai în urmă asupra lui.

Între acești doi munți era odinioară o vale care mergea de la nord-vest la sud-vest, spre fântâna lui Siloc. Maria încă era despărțită de Acra printr-o vale. Prințul Macabeu a umplut această vale. Astăzi acești trei munți s-a reunit.

Ierusalimul șade sub 31-47 lat. n. și 33 long est. Toți istoricii ebrei și chiar Iosif /Flaviu/ sunt de părere că această cetate a fost Salem (liniștita), unde domnea Melhisedec. Înainte de David, ea se numea Iebus. Nu se știe bine la ce epocă a primit nume de Ierusalim (Ierusalim, moștenirea păcii). Împăratul Adrian îi dete nume de Aelia Capitolina, arabii o numesc El-Cods.

Ieșind pe poarta Sântului Ștefan, spre răsărit, ne aduserăm aminte că pe aici se ucise cu pietre Sântul Ștefan; tot pe aici se dete asaltul de cruciați în anul 1099. De aici te cobori, apoi te urci în Muntele Măslinilor, ce stă în față cu Ierusalimul. Acest munte are trei vârfuri. /…/

În față cu satul Siloam este fântâna Mariei. Se vede că ar fi aceeași despre care vorbește Biblia. Cură în fundul unei peșteri și comunică cu fântâna lui Siloe. Între muntele Sion și Maria, unde se împreună valea lui Iosafat cu valea Chinomului, se arată fântâna lui Siloe, ce cură dintr- stâncă de piatră de calcar. Acest izvor face două lacuri mici; cel dintâi uda altădată grădinile regilor și se chema lacul regal (Nehemia). /…/

Mai înainte de-a ajunge la poarta Damascului, văzurăm o peșteră în care se zice că Ieremia ar fi compus plângerile sale. /…/

Sâmbătă merserăm la Biserică, să fim de față la ceremonia ce se face pentru venirea focului sânt pe mormântul lui Iisus /de Paște/. /…/ Toate candelele erau stinse. Un mitropolit… se închisese în camera a doua a Sântului Mormânt. La ușa capelei mormântare, pe dinafară, erau înșirați mai mulți preoți și diaconi.

Deodată auzirăm sunând clopotele în Biserică. Niște flăcări ieșiră repede prin ferestrele capelei mormântului. Mulțimea aprinse atunci făcliele din această lumină. Peste două minute toate candele se aprinseră. /…/

Betlehemul se află trei ore departe de /mănăstirea/ Sfântul Sava. Acest burg avusese altădată numele de Efrata. Este situat la două ore de Ierusalim, de care este despărțit prin valea Refaimului. /…/

Hebronul se află cinci ore departe de Betlehem: noi intrarăm cu seara. Este una din cele mai vechi cetăți ale lui Canaan. Se zice că se zidi șeapte ani înainte de Tanis din Egipt (Cart. numerilor). Înainte se chema Chiriat-Arba (cetatea Arba)…”.

Cf. Dimitrie Bolintineanu, Călătorii, postfață și bibliografie de Teodor Vârgolici, Ed. Minerva, București, 1987.

Did you like this? Share it: