Folclor românesc (4)

Prima, a doua și a treia parte…

***

„Mă plăti cu cântecul
Ca lupu’ cu urletu’”.

(din „Foaie verde iasomie”)

*

Când s-o-mpărțit urâtu’

Când s-o-mpărțit urâtu’
Eram în câmp cu plugu’
Și nu știu cum s-o-mpărțit
Tare mult mi s-o venit,
Că la toți le-o dat cu acu’
Da mie mi-a dat cu sacu’.

Când s-o-mpărțit dragostea
Eram în câmp cu coasa
Și nu știu cum s-o-mpărțit
De loc nu mi s-o venit,
Că la toți le-o dat cu caru’,
Da’ mie mi-o dat amaru’.

Că la toți le-o dat cât o vrut,
Da’ eu parte n-am avut,
Numa’ de-amor și urât;
Tot cât o fost pe pământ
Numa’ mie-mi s-o venit,
De ast-am îmbătrânit.

*

Cine n-are noroc n-are

Cine n-are noroc n-are
De când naște până moare.
Că nici eu nu l-am avut
De când mama m-o făcut.

Că norocul, ardă-l focul,
Nu răsare pe tot locul.
Că răsare lângă drum
Și nu-l are omul bun.

Că om bun am fost și eu
Și norocul mi-o fost rău.

*

Foaie verde mărăcine

Foaie verde mărăcine
Codrule, de-aș fi ca tine
Fericit aș fi pe lume!

Vara-mi vii cu frunze verzi
Toamna le scuturi, le pierzi.

Numai eu dacă m-oi pierde,
Nimenea nu mă mai vede.

Toată toamna-ngălbenești,
Toată iarna-mbătrânești.

Primăvara-ntinerești,
Păsările-adăpostești.

Dar eu dacă-mbătrânesc
Cât lumea nu-ntineresc!
Codru-l tai, întinerește;
Omul moare, putrezește.

*

Hi, hi, hi, murgule, hi!

(din A plecat moțul la țară)

*
Cântă puiul cucului

Cântă puiul cucului
Pe coarnele plugului
Și mierla de pe teleagă
Tot strigă la boi să meargă.

Rămâi, brazdă, după plug,
Că eu de astăzi mă duc
Și mă bag în codrii verzi
De astăzi nu mă mai vezi.

Te las naibii, sărăcie,
Și mă duc la vitejie;
Te las naibii, sapă lată,
Și iau pușca ferecată!

*

Mult mi-e dor și mult mi-e sete

Mult mi-e dor și mult mi-e sete
Să văd frunza-n codru’ verde,
Să mai strâng vreo șapte cete!

Primăvară, muma noastră,
Suflă bruma din fereastră
Și zăpada de pe coastă,
Să văd iar verzind în cale,
Să mă las iar în cea vale
Cu-o pereche de pistoale.

Frunza-m codru cât se ține
Toți voinicii trăiesc bine,
Iară frunza dacă-l lasă
Toți voinicii merg pe-acasă
Și la para focului
Zac de dorul codrului!

Frunză verde de susai
De-ar veni luna lui mai
Să-mi văd cerul tunând,
Să văd norii fulgerând,
Ierbulița-n șesuri dând!

Să mai văd focuri pe-afară,
Copilași cu pielea goală,
Cai în câmpuri nechezând
Și voinici pe plai suind!

*

Duce-m-aș, că largă-i lumea

Duce-m-aș, că largă-i lumea,
Numai să-nfrunză pădurea!

În pădure când mă bag
Tăți crengile mă trag
Și de haine și de cap
Numa’ să mă fac pribeag.

Vai, săracu’ pribeagu’
Cu greu își duce traiu’!

Frunza-n codru când se mișcă
El crede că îl împușcă;
Frunza-n codru s-o mișcat
El crede că l-o-mpușcat;
Rădăcina fagului,
Leagănul pribeagului.

***