Parinte, cum as putea descarca in calculatorul personal din arhiva Dvs.? Trebuie sa recunosc ca mi-i dor sa ascult predicile Dvs. in putinele, din ce in ce mai putinele ore de liniste de care am parte.
Dați un clic pe dimensiunile filei, cele cu albastru și apoi selectați din pagina de deschidere „Salvează legătura ca…”, pentru ca să o downloadați pe ecranul computerului.
Spuneti Dvs., Parinte :
„Importanta timpului personal consta in aceea ca ne-am zidit duhovniceste in Biserica, in Hristos, in Duhul Sfant, in Treime, ne-am zidit duhovniceste in Harul Treimii si traim impreuna cu Dumnezeu.”
Pana acum catva timp am trait continuu sentimentul ca timpul se comprima pe zi ce trece; de cateva zile insa, mi se intampla exact contrariul – timpul parca se opreste si asteapta cuminte sa termin lucrarea, in liniste.
Contextul? Oboseala multa, acumulata in timp, senzatia de neputinta (din punct de vedere fizic) care-si face simtita prezenta tot mai des. Iar uneori am impresia ca traiesc in vis. In atare conditii in care trebuie sa lucrez (cu cifre) ar fi imposibil sa nu gresesc, iar o greseala va atrage dupa sine altele. Singura cale de iesire din situatia data a fost abandonul total in mainile Lui, in mila Lui. Insa, in mod neasteptat, in pofida oboselii, puteam sa-mi dau seama nu doar de eroarea facuta, ci si de urmarile ei, schimbarile pe care le-ar aduce cu sine. Iar timpul, timpul parca se oprise undeva si astepta rabdator sa termin ce incepusem. Uimitor! Sau poate faptul ca am deprins obiceiul de a-I cere binecuvantarea des, inaintea oricarei lucrari?
Referindu-va la timp, vorbiti despre timpul personal astfel:
„Importanta timpului personal consta in aceea ca ne-am zidit duhovniceste in biserica, in Hristos, in Duhul Sfant, in Treime, ne-am zidit duhovniceste in Harul Treimii si traim impreuna cu Dumnezeu.”
Nu de putine ori am constatat ca timpul se comprima, el se scurge parca mai repede si fara un sens, fara ca sa pot a-i da un anume rost, acela pe care il doresc.
Insa ca timpul sa stea pe loc, sa am sentimentul ca asa incet, cum ma misc acum, fara graba, caci sunt foarte obosita si ingrijorata sa nu gresesc, nu mi s-a mai intamplat.
Nu pot sa-mi dau seama de ce s-au intamplat toate, dar a fost minunat.
Poate faptul ca, din cauza oboselii acumulate, nemaifiind sigura pe mine si trebuind sa termin lucrarile, m-am lasat cu totul in voia lui Dumnezeu, sau poate binecuvantarea pe care I-am cerut-o inaintea inceperii lucrului, nu stiu, dar am trait lucruri minunate. Si nu numai ca as dori sa le repet, ci sa devina obisnuinta.
Parinte, cum as putea descarca in calculatorul personal din arhiva Dvs.? Trebuie sa recunosc ca mi-i dor sa ascult predicile Dvs. in putinele, din ce in ce mai putinele ore de liniste de care am parte.
Fiecare filă în parte se poate downloada.
Dați un clic pe dimensiunile filei, cele cu albastru și apoi selectați din pagina de deschidere „Salvează legătura ca…”, pentru ca să o downloadați pe ecranul computerului.
Spuneti Dvs., Parinte :
„Importanta timpului personal consta in aceea ca ne-am zidit duhovniceste in Biserica, in Hristos, in Duhul Sfant, in Treime, ne-am zidit duhovniceste in Harul Treimii si traim impreuna cu Dumnezeu.”
Pana acum catva timp am trait continuu sentimentul ca timpul se comprima pe zi ce trece; de cateva zile insa, mi se intampla exact contrariul – timpul parca se opreste si asteapta cuminte sa termin lucrarea, in liniste.
Contextul? Oboseala multa, acumulata in timp, senzatia de neputinta (din punct de vedere fizic) care-si face simtita prezenta tot mai des. Iar uneori am impresia ca traiesc in vis. In atare conditii in care trebuie sa lucrez (cu cifre) ar fi imposibil sa nu gresesc, iar o greseala va atrage dupa sine altele. Singura cale de iesire din situatia data a fost abandonul total in mainile Lui, in mila Lui. Insa, in mod neasteptat, in pofida oboselii, puteam sa-mi dau seama nu doar de eroarea facuta, ci si de urmarile ei, schimbarile pe care le-ar aduce cu sine. Iar timpul, timpul parca se oprise undeva si astepta rabdator sa termin ce incepusem. Uimitor! Sau poate faptul ca am deprins obiceiul de a-I cere binecuvantarea des, inaintea oricarei lucrari?
Nu am idee, dar e minunat ce se intampla.
Va multumesc pentru tot, Parinte!
Buna dimineata, Parinte!
Referindu-va la timp, vorbiti despre timpul personal astfel:
„Importanta timpului personal consta in aceea ca ne-am zidit duhovniceste in biserica, in Hristos, in Duhul Sfant, in Treime, ne-am zidit duhovniceste in Harul Treimii si traim impreuna cu Dumnezeu.”
Nu de putine ori am constatat ca timpul se comprima, el se scurge parca mai repede si fara un sens, fara ca sa pot a-i da un anume rost, acela pe care il doresc.
Insa ca timpul sa stea pe loc, sa am sentimentul ca asa incet, cum ma misc acum, fara graba, caci sunt foarte obosita si ingrijorata sa nu gresesc, nu mi s-a mai intamplat.
Nu pot sa-mi dau seama de ce s-au intamplat toate, dar a fost minunat.
Poate faptul ca, din cauza oboselii acumulate, nemaifiind sigura pe mine si trebuind sa termin lucrarile, m-am lasat cu totul in voia lui Dumnezeu, sau poate binecuvantarea pe care I-am cerut-o inaintea inceperii lucrului, nu stiu, dar am trait lucruri minunate. Si nu numai ca as dori sa le repet, ci sa devina obisnuinta.