Doamna Bovary mânca semințe…cu măr. Semințe de floarea soarelui cu măr de măr. După care urmau scurte și îndesate înghițituri de apă…sau de alcool reciclat…Alcoolul reciclat e format dintr-o tărie + sirop de trandafiri îmbujorați. Și asta pentru că tot ce trebuie reciclat trebuie păstrat.

Unghiile ei sunt prelungi ca propria ei țigară…de madamă insipidă.

N-are conștiință. Cel puțin așa spune al 13-lea ei amant: un negru căruia îi plac micii la grătar.

Scrie alene. Se îmbracă alene. Miroase puful de păpădie viorie alene. Totul cu lene…

Oare ce scrie în scrisoarea pe care tocmai a primit-o, și care arată, ca și când ar fi a 10 tranșă a împrumutului României pentru 2011?!

Secret!…De fapt tot secretul e că are un al 14-lea amant: un sicofant care trage să moară…iar ea trage speranțe de noi proprietăți. Câtă frivolitate! Unor femei nu le ajunge nici măcar luna de pe cer…parcelată și trimisă în contul pentru uz intern.

Lângă ea toarce o pisică…alene. O cheamă…Ah, am un lapsus! De fapt pisicile nu trebuie să aibă nume, pentru că nu sunt oameni.

Mănâncă întruna semințe de floarea soarelui.

Mănâncă întruna ca nebuna.

Mănâncă cu lene…ca un orbete constipat.

Mănâncă un măr din import, peste care timpul s-a lăsat ca o pleoapă.

Și curățenia din jurul ei nu e făcută de ea ci de câteva servitoare tăcute și bolnave de oftică.

Și amanții ei nici măcar nu sunt amanți ci niște boșorogi, niște orgolioși iritabili la orice muscă.

Și ea nici măcar nu e doamnă…ci o lepră de doamnă, o galopantă doamnă de lepră, o leprișoară de doamnă întreținută.

Și e prost cine susține altceva.

Pentru că doamnele sunt doamne dacă sunt doamne iar domnii sunt domni dacă se comportă ca atare.

Iar cățeii…sunt niște căței, care au nasuri mici și ochi umezi…și sunt plăcuți…dacă nu mușcă.

În jurul ei: multe cărți necitite.

Multe păcate…peste care trece indiferentă ca năpârca peste ștevie.

Ochii ei tulburători…nu te tulbură nicidecum.

Ci ei doar îți provoacă o reacție…completamente ostilă și ingrată.

Pentru că mănâncă semințe cu zgomot.

Pentru că semințele clonțăne în gura ei ca un tun.

Pentru că doamna Bovary…de circa trei minute…nici măcar nu mai știm dacă a existat vreodată…

Did you like this? Share it: