Strigături românești (1)

Însemnări din data de 24 octombrie 1997.

***

„Vai de mine multe știu
și mă mir unde le țiu;
da’ le țiu într-o poiată
și le slobod câteodată,
când îi mândra supărată”.

*
„Cui nu i-s dragi horile,
bată-l sărbătorile,
că pe mine nu m-or bate
că horesc și zi și noapte
și-oi hori până la moarte,
să-mi horesc horile toate”.

*

„Cine nu umblă la joc
crește ca un dobitoc,
nu știe râde, nici glumi,
parcă-i muma pădurii”.

*
„ceteraș e gura mea”.

*
„Decât c-o ceteră rea,
mai bine cu gura mea.

Cetera-i cu patru strune
și mai rele și mai bune…

Gura mea toate le spune;
cetera mai și greșește…
gura mea le potrivește!”.

*
„Frunză verde lemn uscat
de strigat m-am săturat”

*
Funză verde…
1. ș-un dudău;
2. ș-o răsură;
3. mătrăgună;
4. ș-o cicoare.

*
„frunzuliță bob năut”

*
„Cine-o bea de dor îi trece”

*
„foaie verde trei smicele”

*
„frunzuliță brebenel”

*

Samodiva = zâna răutăcioasă, de o frumusețe rară, care ademenește fetele și tinerii și le stoarce orice putere de viață.

*
Joc. Sârbă. Irindeaua. Barlaboiul.

*

„foaie verde de-o alună”

***