Strigături românești (1)

Însemnări din data de 24 octombrie 1997.

***

„Vai de mine multe știu
și mă mir unde le țiu;
da’ le țiu într-o poiată
și le slobod câteodată,
când îi mândra supărată”.

*
„Cui nu i-s dragi horile,
bată-l sărbătorile,
că pe mine nu m-or bate
că horesc și zi și noapte
și-oi hori până la moarte,
să-mi horesc horile toate”.

*

„Cine nu umblă la joc
crește ca un dobitoc,
nu știe râde, nici glumi,
parcă-i muma pădurii”.

*
„ceteraș e gura mea”.

*
„Decât c-o ceteră rea,
mai bine cu gura mea.

Cetera-i cu patru strune
și mai rele și mai bune…

Gura mea toate le spune;
cetera mai și greșește…
gura mea le potrivește!”.

*
„Frunză verde lemn uscat
de strigat m-am săturat”

*
Funză verde…
1. ș-un dudău;
2. ș-o răsură;
3. mătrăgună;
4. ș-o cicoare.

*
„frunzuliță bob năut”

*
„Cine-o bea de dor îi trece”

*
„foaie verde trei smicele”

*
„frunzuliță brebenel”

*

Samodiva = zâna răutăcioasă, de o frumusețe rară, care ademenește fetele și tinerii și le stoarce orice putere de viață.

*
Joc. Sârbă. Irindeaua. Barlaboiul.

*

„foaie verde de-o alună”

***

4 comentarii la „Strigături românești (1)”

    1. Eu am văzut în ele, în primul rând, expresia unui popor viu, care învață din ceea ce se petrece cu el.

    1. Da, așa este! Și au prospețimea lor, pentru că sunt pline de naturalețe.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *