Suntem impostori și ne place

Cap mare, transpirat, ochi activi numai în sens rău, sticlind vicios sub ramele ochelarilor, mâini rapace. Timpul trece împotriva noastră…îl fulgeră odată, când văzu doi tineri, un el și o ea, trecând pe lângă el. Nu s-ar fi gândit acum 10 ani la așa ceva.

Ura moartea.

Ura să dea ceva de la el.

Ura fericirea celor de după el.

Ura cântecul popilor, acel cântec dureros, transfigurator, prin aceea că te îndeamnă să fii tu însuți…dacă tot vrei să mori.

– Mai lăsați-mă odată cu moartea!…Nu vreau să mor. Mi-am strâns bani. Pot oricând pleca din mizeria (mizeria e la tine în inimă, nu în altă parte!) asta de Românie altundeva. Am făcut tot ce am putut, m-am vândut, am pupat pe toate părțile pe unii și alții ca să ajung unde sunt…Și acum ce vor ei să îmi ia?! Cine vrea să îmi ia banii?!!!!…

Nu ți l-ai fi putut imagina acum 10 ani. Sănătatea ține demonismul în floare.

Însă când boala te cheamă cu ochi visători și bătrânețea îți ia pământul de sub picioare…începi să te lupți, în tine (că altundeva, unde?!) cu dușmanii închipuiți. Ei, acești dușmani, atentează la banii tăi, la cei pentru care tu ai fost o canalie.

– De ce nu îți plac adevărurile dure, adică adevărurile tale?!…

– Care adevărurile mele?!!! Am făcut tot ce am putut, că așa e viața. Când o să ajungeți la vârsta mea o să învățați cât de rău e să fii singur…și neputincios…

Are tupeul curvei la pensie. După ce s-a târât cu toți, orice curvă, la bătrânețe, vrea să fie doamnă. Și el vrea să ne umple de lacrimi, când l-a durut în cot de lacrimile altora, când a tăiat în carne vie…fără să îi pese. Însă nu vrea să reflecteze la ce a făcut…ci vrea doar să îi plângi de milă. Da, lui, să îi plângi de milă, celui care n-a plâns pe nimeni la vremea lui.

Impostura e, totuși, o carte de vizită. Criminalii, ca și hoții, mai mici sau mai mari, se recunosc după anumite indicii. Dacă furi, furi organizat. La fel, criminalii nu au doar morți în spate…ci și multe guri închise.

De ce nu ți l-ai fi putut închipui?! Pentru că nu cunoștea regretul.

Regretul l-a adus sănătatea șubrezită.

La 73 de ani cuvântul abia începe să lovească în inimă. Inimile de piatră se decongelează în preajma morții. Moartea îi atrage pe cei care au fugit toată viața de ea…și pe ei îi interesează…drumul banilor lor în lume.

-Da, domnule A., lumea nu va da doi lei pe posteritatea ta de impostor! Te va trece în uitare. Chiar și înfierarea imaginii tale în cuvinte înseamnă uitare. O uitare care te asasinează…continuu…