*

aura dimineții mi-a trezit bunul gust
am deschis geamul am privit oamenii
am ascultat în liniște
fâlfâitul inimiilor
pe caldarâm

soarele mirosea a brad
lumina afânată îmi înțepa ochii
viața mă strângea la piept
ca o lună în aer geloasă

pentru o clipă
până se ascut zimții aripilor de metal
fericirea îmi întunecă tristețea

*

auzeam o pasăre cântătoare
eu o credeam un cântec
pentru că nu o vedeam
ea mă credea pe mine
o floare
mai mare

un trup

și eram
ca toți oamenii
muritoare
o viteză a luminii în carne

*

un înger m-a trezit
când am adormit
și m-a trimis să te sărut
eu iudă de apă dulce

tu omule al lui Iisus
mergând pe cruce

*

moartea mă paște
ca pe o turmă de oi
un cioban neurastenic

*

răsăritul ne unge ochii
cu tămâie

am văzut caldă aripa Lui
din icoane binevestind
și în biserica sufletului a topit
visieriile de lut
căci El e afund din afund

și nimic nu este la suprafață

*

toate frunzele cad
în infinit
și o lacrimă difuză
o unduire de buză
și un val de ochi care-și caută țărmul

*

nu trebuie să cauți să înțelegi
mecanismul ontic al îndrăgostirii
comedia inimii
trebuie doar să înțelegi
neînțelesul iubirii
fior lin
soarele fanic
sanie de adormit zăpada

Did you like this? Share it: