Am intrat prin librării, pe la amiază…să mă răcoresc, la propriu și la figurat.

Librăriile au un aer bucolic. Adică: idilic.

Sunt o pădure barocă. Un pitoresc erudit sau pe care ți-l dorești erudit.

Când ieși afară, pleci însă cu o altă impresie, aceea că ai vizitat o…pădure tăiată degeaba, cel puțin jumătate din ea.

Nu m-au enervat cărțile, ci recurența editorială a unora dintre ele, care cu siguranță ar merita ediții mult mai puține, iar în locul lor să fie altele, care se găsesc rar, pentru care alergi multe biblioteci ca să le afli.

Și nu de puține ori, când le găsești, sunt deteriorate, au pagini smulse de…colecționari idioți.

Am început să ies din librării cu sentimentul deja vu-ului frustrant, al asfixierii sub un maldăr de hârtie, de cărți comerciale.

Printre ele trebuie să cauți uneori zile, luni și ani, să ai răbdare de pescar ca să prinzi ce trebuie.

Ponosul e că și acele cărți care n-ar fi sută-n sută numai comerciale devin, atunci când beneficiază de tratament preferențial din partea editurilor (știți dumneavoastră…persoană importantă…) și sunt multiplicate constant și fără pre-judecată, fără discernământ și bun simț.

Altele sunt reeditate pentru că se vând, pentru că subiectul e căutat, pentru că autorul apare la televizor sau pentru că…a luat premiul Nobel.

Și dacă a luat premiul Nobel, sau alt premiu, brusc a înțeles lumea că scrie bine? De ce nu v-ați dat seama și înainte că are…o cotă ridicată nu de piață, ci de valoare a scriiturii?

O operă literară sau o lucrare artistică are un aer desuet când nu e înțeleasă, când nu se explică în mintea și în sufletul celor care o privesc, o răsfoiesc…, dar e înconjurată cu stimă și interes pentru că se vorbește despre ea.

O asemenea politică editorială e poate benefică în ordin pecuniar, dar nu poate fi decât catastrofală în procesul de a stimula reflexivitatea cititorilor, a vizitatorilor de librării.

Câți au mai rămas…câți n-au abdicat de la crezuri intelectuale și moarele veritabile, câți nu au dezertat în tabăra  consumismului, a oportunismului și a banilor făcuți repede, câți nu se sfiesc să-și piardă ochii, sănătatea, să moară curând…pentru nimic.

Pentru nimic din partea oamenilor.

Dar lumea se împarte în două: în cei care așteaptă totul de la viața aceasta și cei care așteaptă mult mai mult de dincolo, iar de aici doar o fărâmă de dragoste.

Did you like this? Share it: