Cât se minte?

Dacă asculți un show politic sau vezi o emisiune de socializare a unor date științifice auzi tot felul de cifre, nume, realizări, pronosticuri…

Cât se minte însă în definitiv și cât se spune adevărul? Putem oare să ajungem, la un moment dat, la înțelegerea a ce e minciună și ce e adevăr din ceea ce vedem și auzim?

Pentru că impresia pe care o am e că suntem un hard care înghite date în neștire, fără a avea puterea de judecată asupra lor sau fără să le stocăm la modul valoros, fundamental pentru noi.

Cu alte cuvinte, cât e important din ceea ce auzim și vedem în media? Dacă noi nu putem să înțelegem decât foarte puțin din ceea ce înmagazinăm, de ce înmagazinăm în continuare lucruri care nu au nicio relevanță pentru noi?

De ce ne mințim că știm ceea ce nu știm de fapt, chiar dacă le avem în noi sau lângă noi?

Cred că începem să trăim o profundă și ireversibilă amnezie gnoseologică.

Privim ca să uităm.

Ascultă pentru că nu vrem să înțelegem.

Înmagazinăm date tocmai pentru că nu dorim să le înmagazinăm.

Ne excedează atât de mult lucrurile, pe de o parte, iar, pe de altă parte, ne fudulim cu faptul că avem tot felul de date la îndemână pe care nu știm să le înțelegem.

Și dacă le înțelegem, ce facem cu ele în viața noastră? A doua mare dilemă a vieții noastre.