Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul

***

Însemnări din data de 18 februarie 1999.

*

S-a născut la 10 ianuarie 1815, în Rusia, având numele de mirean: Gheorghe.

Satul natal: Cernavsko din gubernia Orlovsk.

Tatăl său: preotul Vasili Timofeevici Govorov.

Mama sa: Tatiana Ivanovna, fiică de preot.

În 1837 devine absolvent al Seminarului teologic de la Orlovsk. Studiază la Academia Teologică de la Kiev. Devine inspector al Seminarului din Novgorod și își dă bacalaureatul la secția de Teologie morală și pastorală, dar și la secția de Drept bisericesc a Academiei de la Sankt-Petersburg.

Devine monah cu numele de Teofan și termină academia.

În 1847 ajunge ieromonah. Ca ieromonah pleacă la Ierusalim și face parte din Mișcarea Teologică Rusă. Conducătorul misiunii era arhimandritul (apoi episcopul) Porfirie Uspenski. Vizitează locurile sfinte, vechile așezări monahale, stă de vorbă cu părinți athoniți, studiază vechi manuscrise patristice.

Învață limba greacă și limba franceză și se familiarizează cu limba ebraică și cu cea arabă.

În 1855 devine preofesor la Academia Teologică de la Sankt-Petersburg.

Apoi e rector la Seminarul Teologic din Olonețk.

În 1856 ajunge parohul Bisericii consulare din Constantinopol.

În 1857 e rector al Academiei Teologice din Sankt-Petersburg.

În 1859 e hirotonit episcop de Tambovsk și Sațk.

Organizează școlile de pe lângă Biserici și școlile duminicale.

Se ocupă de ridicarea nivelului de instruire al clerului.

Între 1863-1866 slujește la catedrala din Vladimir.

Toate academiile teologice rusești îl aleg ca membru de onoare iar Academia din Sankt-Petersburg îi oferă titlul de: Doctor în Teologie.

În 1866, la cererea sa, renunță la slujirea episcopală, pentru a se însingura în pustia Uspensk Vâșinsk din eparhia Tambov. Timpul liber de după slujirea sfintelor slujbe și a canonului său de rugăciune îl aloca corespondenței duhovnicești.

După Paștile anului 1872 se zăvorăște. În această perioadă de zăvorâre scriere lucrări literar-teologice și ține o activă corepondență. Avea un mod asemănător de gândire și de viețuire cu al Sfântului Paisie Velicikovski.

Dintre cărțile sale:

Cuvinte de învățătură, Sank-Petersburg, 1859.

Scrisori despre viața creștină, Idem, 1862.

Calea spre mântuire – scurt îndrumar de ascetică, Idem, 1868-1869.

Tâlcuirea psalmului 33, Moscova, 1871.

Tâlcuirea psalmului 118, Sankt-Petersburg, 1877.

Traduce Filocalia.

Tâlcuirea epistolelor apostolice, Moscova, 1879-1882.

Istoria evanghelică a Fiului lui Dumnezeu, Moscova, 1891.

Îndrumar de învățătură morală creștină, Moscova, 1891.

Scrisori către credincioși despre probleme ale vieții și credinței, Moscova, 1892.

Îndrumări pentru monahii începători ale Cuviosului Pahomie, Sfântul Vasile cel Mare, Cuviosul Ioan Cassian și Cuviosul Benedict, Moscova, 1892.

Adoarme, la 79 de ani, pe 6 ianuarie 1894: „Pe fața sa a apărut lumina unui zâmbet fericit…”.

E înmormântat în catedrala Kazansk din pustia Vâșinsk.

A fost canonizat în luna iunie a anului 1988, la împlinirea a 1000 de ani de la creștinarea Rusiei.

E pomenit pe data de 10/23 ianuarie.

Did you like this? Share it: