Însemnări din Scrisorile Sfântului Ioan Gură de Aur (1)

***

Făcute în data de 31 martie 1999 după traducerea prezentă în rev. Ortodoxia (1978), nr. 4.

*

Sărbătoarea e în inima omului: „acolo-i adevărata sărbătoare, unde-i mântuirea sufletului”.

Dumnezeu ne dorește oricând: „Dumnezeu iese întru întâmpinarea noastră chiar [și] când totul ne duce la pieire”, la pierderea mântuirii noastre.

În comparație cu ajutorul lui Dumnezeu pentru umanitate, „umbră doar e ajutorul omenesc”.

Sfântul Ioan ne spune să nu maximalizăm suferința crezând că aceasta e suportabilitatea creștină: „suferă, dar pe măsura suferinței” pe care o ai.

Lipsa de măsură în toate: „este diavolească lipsa de măsură”. Adică să vrei lucruri peste puterea ta și peste suportabilitatea ta.

Fecioara e aceea care „se îngrijește de cele ale Domnului”.

„hrana este mâncarea somnului”. Hrana e cea care te trage la somn…și tot ea e cea care îți colorează visele.

Concentrarea asupra vieții ascetice: „să te gândești necontenit numai la nevoințele tale”.

Iubire și prezență: „cei care se iubesc nu se mulțumesc numai cu legătura sufletească a dragostei…[ci] au nevoie [și] de prezența trupească”, de întâlnirea cu cei iubiți.

„Trupul mi se află într-un singur loc, dar aripa dragostei zboară în toată lumea”.

„fericiți, voi care v-ați făcut toată lumea prieteni”.

Amintește de „preotul Eliade”.

Bucuria e adusă de voința noastră de a face binele: „bucuria nu stă în natura lucrurilor, ci în voința omului”.

***

O, tristețe prea dureroasă!: „Tristețea imită viermele veninos, care roade nu numai trupul, ci însuși sufletul; o molie, care roade nu numai oasele, ci și mintea; un veșnic călău, care nu sfâșie coastele, ci slăbește puterea sufletului; o noapte neîntreruptă, întuneric de nepătruns, furtună, tulburare, friguri nevăzute, mai pârjolitoare decât flacăra; război care nu pune jos armele, boală care orbește pe mulți din[tre] cei ce văd…Amiaza mare le este noapte adâncă”.

Întreaga asceză: „nu sunt răsplătite mai puțin suferințele decât faptele bune, ci, mai mult, suferințele [pentru Domnul și poruncile Sale] au chiar mai mare răsplată”.

„Nimic nu ne face atât de străluciți, atât de înviorați, nimic nu ne umple de mii și mii de bunătăți, ca mulțimea încercărilor, ca primejdiile, ostenelile, tristețile, uneltirile necontenite de la cei care nu s-ar cuveni [să ne facă rele, pentru că sunt confrații noștri], dacă le îndurăm cu seninătate pe toate”.

„Sufletele tinere nu sunt îngăduite cu multă pricepere, nici nu se străduiesc mult pentru virtute. În tinerețe, furtuna patimilor e mai cumplită, iar mintea, când cârmuiește patimile, mai slabă”.

***

„nu trebuie să te tulburi, nici să te neliniștești, ci tocmai, dimpotrivă, să te bucuri, să salți, să te încununezi și să dansezi. Dacă n-ai fi dat, mai înainte, diavolului lovituri de moarte nu s-ar fi sălbăticit atâta fiara, ca să meargă mai departe. Dovada curajului și a biruinței tale și dovada marii lui înfrângeri este că se năpustește și sare asupra ta cu mai multă furie, că-și arată mai tare nerușinarea, că varsă, mai din belșug, veninul”.

***