Somn năucitor

Atunci și-a dat seama A. ce se întâmplă: toți dorm pe ei și nu înțeleg ce le spui. Vorbești cu pereții, cu roșcovele, cu cocostârcii, dar niciodată cu oamenii, pentru că oamenii nu înțeleg lucrurile care îi depășesc.

Îi vedeam zvâcnetul tâmplelor albe și încruntate…Parcă sângele dorea să zboare.

Se întoarse spre mine disperată, dar totuși…reținută…

– Ce putem face în atare situație?

Nimic, o liniștii eu, cu acea liniște care îi înnebunește pe oameni.

-Cum nimic?! Să îi lăsăm proști, așa, fără niciun Dumnezeu și să își piardă sufletul?!!…

-Nu, nu și-l pierd! Abia încep să vadă când durerea e mai atroce. Acum tocmai pentru că nu îi doare…nu văd…lucrurile de care se lovesc toată ziua: de prezența lui Dumnezeu, de moartea lor sufletească, de micimea lor de suflet…și nu de minte. Îi duce capul…dar îl folosesc numai la prostii…

Ploaia cădea în rafale prăpăstioase. Pământul se surpa sub noi sau se amesteca cu frica noastră. Eram tot mai singuri între ape și tot mai aproape de friguri…

Somnul năucitor are, din când în când, sincope de luciditate exasperantă. Cred că asta simțise A. : disperarea de a fi tu însuți și nimic mai mult! Disperarea de a fi mic și neimportant într-o trenă lungă de apă…ca să mă exprim eufemistic…

Sfântul Gherman al Constantinopolului și Tâlcuirea Sfintei Liturghii (2)

Prima parte…

***

Hristos Dumnezeu „ni S-a arătat, în mod vizibil, ca om adevărat și a fost văzut de [către] noi ca Împărat blând și liniștit, Care S-a coborât mai dinainte, ca o ploaie pe lână, fără zgomot”.

„Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!” (rostit de popor după citirea Sfintei Evanghelii) pentru că noi credem că Acesta este Înțelepciunea și Cuvântul lui Dumnezeu.

Cei 4 Evangheliști, corespondențe: Matei / miere; Marcu / vin; Luca / lapte; Ioan / untdelemn.

Cei 4 Evangheliști, simboluri profetice: Matei / leul = conducerea și puterea împărătească a lui Hristos; Marcu / vițelul = rânduia jertfei sfinte și preoțești; Luca / om = venirea Sa ca om; Ioan / vultur= nașterea Sa preaslăvită din Tatăl și puterea Sa de conducător.

Cele 4 testamente universale: 1. curcubeul Sfântului Noe; 2. tăierea împrejur a Sfântului Avraam; 3. Legea lui Moise și 4. Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos.

Rugăciunile și cererile dintre Sfânta Evanghelie și Heruvic amintesc de viața de pe pământ a Domnului și erau momentele de catehizare liturgică a catehumenilor, a celor care se pregăteau să fie botezați.

„Rugați-vă cei chemați Domnului!”. Cei chemați erau cei neinițiați în Tainele Bisericii, adică cei nebotezați sau cei care erau puși sub epitimii la spovedanie și nu se mai puteau împărtăși.

Sfântul Antimis închipuie giulgiul Domnului.

Heruvicul este momentul în care ierarhia Bisericii intră în Sfântul Altar împreună cu Domnul și cu toți Sfinții Săi.

Sfânta Masă, acum, e locul de îngropare al Domnului, Care e purtat pe brațe de slujitorii Biserici aidoma lui Iosif și Nicodim. Pentru că mutarea Cinstitelor Daruri de la Proscomidiar, prin intermediul vohodului mare, pe Sfânta Masă e o retrăire a intrării Domnului în Ierusalim.

Ripidele diaconilor îi închipuie pe Heruvimi.

Sfântul Disc reprezintă mâinile lui Iosif și Nicodim, care Îl îngroapă pe Domnul.

Sfântul Potir e vasul care a primit sângele și apa curse din preacurata coastă a Domnului și mirul din mâinile și picioarele lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru.

Acoperământul Discului e giulgiul/năframa de pe capul Domnului, când El a fost înmormântat.

Acoperământul cel mare e piatra de deasupra mormântului Său.

Arhiereul își spală mâinile pentru ca să ne învețe că trebuie să ne apropiem de Sfânta Masă a Domnului cu frică și cu blândețe și cu toată bunătatea, curățindu-ne conștiința, mintea și cugetul care sunt mâinile sufletelor noastre.