Sfântul Gherman al Constantinopolului și Tâlcuirea Sfintei Liturghii (3)
***
*
Închiderea sfintelor uși, tragerea dverei și acoperirea Cinstitelor Daruri cu aerul reamintesc de noaptea în care s-a produs trădarea Domnului de către Iuda, ducerea Sa la Caiafa și Ana, mărturiile mincinoase, batjocurile, bătăile cu palma peste obraz și lepădarea Sfântului Petru.
Ridicarea aerului, strângerea dverei și deschiderea ușilor altarului reamintesc de dimineața în care Mântuitorul Hristos a fost dat lui Pilat spre judecată. Însă și de Îngerul care a venit și a dat la o parte piatra de la ușa momântului Domnului.
„Să stăm bine, să stăm cu frică” e trimitere la prima zi a Domnului în mormânt.
„Să luăm aminte la Sfânta Jertfă” = a doua zi în mormânt.
„În pace a o aduce” = a treia zi în mormânt.
„În curțile Tale, În Ierusalim, în muntele cel sfânt al Lui, priviți, sus să avem inimile!”.
Diaconii care poartă în mâini ripide închipuie pe Serafimii și Heruvimii care Îl înconjoară mereu pe Împăratul slavei.
„Sfântul Duh săvârșește Tainele prin mâna și limba preoților”.
„Ale Tale dintru ale Tale”, pentru că Îți reîntoarcem pe cele pe care ne-ai poruncit, prin Sfinții Apostoli, să Ți le aducem.
„Mila lui Dumnezeu este Hristos”.
„Părinte, Tată ceresc, învrednicește-ne pe noi, fără de osândă, cu cuget curat, să cutezăm a Te chema și a zice”…
„Să sfințească numele Lui întru noi, adică fapta noastră să fie vrednică de luat în seamă”.
„Fă-te ca un ostaș duhovnicesc, pentru ca să placi Împăratului care te-a înrolat în armata Sa”.
Îngerii, „într-o armonie profundă, Te slăvesc pe Tine”.
„Pâinea sufletului [este] cuvântul lui Dumnezeu”.
„Fie ca să cădem în mâinile Tale, că precum este măreția Ta, așa este și mila Ta, Părinte Atotțiitorule”.
„Pace tuturor!” adică fie ca să avem mintea liniștită.
„Sfintele Sfinților”. „El [îi] numește Sfinți pe cei curați de conștiința cea rea și [care] au credință sinceră în Sfintele” Taine ale Domnului.
„Bogăția Sfinților este cea a faptelor bune”.
„Sfânta Pâine…împărtășește din sfințire și celorlalte Daruri”.
„dacă am avea mii de fapte de îndreptare dar am fi ranchiunoși, nimic din cele ale mântuirii nu vom putea dobândi”.
Ridicarea rămășițelor sfinte de pe Sfântul Disc reamintește de Înălțarea Domnului.
Ultima cădire [din Sfântul Altar] reamintește de harul Sfântului Duh, dat prin inspirație dumnezeiască Sfinților Apostoli, după Învierea Sa din morți.
Rugăciunea amvonului reprezintă pecetluirea tuturor cererilor către Dumnezeu și o recapitulare a tuturor dorințelor noastre fundamentale exprimate liturgic.
Anafura sau evloghia/ binecuvântarea cu care plecăm de la Sfânta Liturghie închipuie trupul Prea Sfintei Fecioare.